Pereții din jurul meu devin tot mai
distorsionați, iar celula în care stau mă strânge tot mai mult. Am nevoie de
aer! Simt cum doar o gură de aer rece mi-ar ajunge pentru jumătate de
eternitate. Dar mai mult de atât, am nevoie de răspunsuri... Și cu siguranță nu
le mai pot găsi sub un pahar de vin – acele vremuri chiar au apus de prea mult
timp. Nu mai pot percepe timpul, nu îmi mai pot controla gândurile, nu știu cum
e dincolo de ziduri. Poate treptat realitatea devine tot mai confuză. Cât mai am de murit?
În fiecare clipă îmi doresc să evadez.
Nici nu știu exact dacă am încercat, dacă pot, dacă... N-nu, nu știu. Sunt
suficient de lucid acum încât să constat că îmi lipsește luciditatea. Dar dacă
mâine voi fi mai bine, voi încerca să construiesc lumi imaginare, căci mă
pricep la asta. Dacă voi și reuși, aceste lumi vor fi paralele, deci nu ai de
ce să te temi. Iar în final poate va veni un dromader să mă salveze!
