Tu știi ce ai de făcut?
Pare că ne pierdem des, nu crezi?
La câte romane și mesaje în sticle rătăcite pe mare am scris... Dar poate nu
suntem pierduți, doar drumul nostru e haotic. Ciudată impresia că drumul ar fi
drept, dar într-o anume beție a... Stai! Fă o pauză și... Imaginează-ți tot.
Acum! Lasă-te purtat de stările, de emoțiile tale de dedesubt. Ce ai tu acolo, ce observi tot mai rar că există! Da...
Ai tendința să uiți de ce faci tot ceea ce faci. De fapt, deseori uiți ceea
ce îți dorești cel mai mult. Deseori
uiți de tine...
În ce măsurăm noi idealurile? Hai să urâm
din nou tot ce e dincolo, pentru că ne
îndepărtăm tot mai mult de lumea noastră. Până când vom uita să ne mai
întoarcem. Unde vom mai ajunge dacă nu mai știm încotro ne îndreptăm? Ce sens
au lucrurile de-acolo? Ce sens au pentru tine toate acele lucruri mărunte... ale lor? În final, tu ești cel care va trebui
să trăiască cu tine. Iar eu cu mine și cu Regatul. Despre tine nu știu, dar eu
nu am voie să am regrete. Iar într-un final, singurele reproșuri care mă vor
atinge vor fi cele din lumea mea.
