Simplitatea e genială pe hârtie. În realitate nu am găsit-o încă. E mult prea complicată.
O să iubesc prima persoana care îmi va zice la mulți ani.
Sunt curios dacă voi reuși să fac ce mi-am propus. Probabil îi voi face cartofii Iuliei mai repede decât aș fi crezut.
Mi-e dor de sfârșitul lui aprilie, 9 februarie și noiembrie. Iar eu trăiesc puțin în trecut. Sau mă rog, trăiam puțin în trecut.
Mă alătur micuței și urăsc adolescența împreună cu ea. Mai e puțin de o săptămână și vin.
Începe să răsară soarele. E 4. Asta îmi aduce aminte de ceva. De mai multe, de fapt.
Nu știu de ce mă gândesc la Brazilia.
Sunt curios dacă voi putea trece peste principiile mele. Nu mai cred în internet și în mess cum o făceam mai demult. M-am ars atunci rău de tot. De-asta ezit. Dar am deschis mai larg ochii și am avut curaj să termin ceva ce trebuia terminat. Acum e mai simplu, fără atâtea necunoscute în problemă. Și totuși, pot pierde ...de tot. Să risc?
Știi, e destul de greu să sari gropile de pe stradă cu rolele. Nici cu bicicleta nu e foarte ușor dacă ele sunt mari iar suspensiile lipsesc. Unele sunt mari și nu se pot ocoli. Important e ca oamenii să-și facă treaba și să le asfalteze, astfel încât atunci când treci a doua oară să nu existe niciun fel de problemă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu