Am crezut și poate că mai există părți din mine care cred că Regatul
există în forma sa pură, că există păstrat, gata să mă primească la fel cum era
înainte să îl văd arzând. Am presupus în cateva rânduri că am reușit să mă
întorc acolo și îl vedeam așa cum am menționat… frumos! Dar acum nu îmi pot da seama dacă a fost real sau eram doar
cumva prins într-o țesătură a memoriei. Am văzut și am atins păduri și creaturi
și mai ales sentimente. Doar le-am gustat, dar am crezut că sunt într-adevăr
acolo. Faptul în sine că doar le-am gustat mă face să cred că e vorba de mintea
mea care îmi joacă feste. Și faptul că îl simt în continuare sub asediu sau destrămat
sau oricum, dar nu viu! Aproape că pot să empatizez cu ce este acolo. Dar asta
e problema, că e doar aproape.
Încerc să apuc ceva, orice! Orice ar putea să mă facă să mă simt cu un bolovan pe piept. E straniu cum
atunci când există o anumită ordine, caut haosul și viceversa. Sunt precum
Universul însuși. Am nevoie de o explozie, să creez un haos ca să pot exista,
iar când ajung în acel punct critic, îmi caut ordinea. Și din nou. Dar am
învățat că există mai multe tipuri de rutină, iar unele dintre ele îmi plac.
Căci m-am gândit că acest ciclu de care nu mă pot lipsi, a devenit o rutină.
Da, am învățat mai multe. Am învățat că din când în când, am nevoie de o
poveste pe care să o scriu sau care să mă scrie. Am nevoie să fiu copleșit de
toamnă, de ploi, de muzică, de voci și personaje. Să fiu copleșit de muzică și
de un pahar de vin. Am învățat că am nevoie de un haos, de acel haos. Atunci când
există, mă scoate din minți! Dar atunci când nu există… nici eu nu mai exist.
Încep să nu mă mai aștept să găsesc un răspuns haosului, pentru că de
fiecare dată este altul, dar același, dar altul, și, în fine, are relevanță
doar relația mea cu acest haos.
Încerc să apuc ceva, orice! Și e atât de frustrant că mă simt atât de
aproape de a sări în acel gol de care
am nevoie, însă habar nu am unde să sar sau nu pot sau… Contează? Nu pot. Voi
încerca să mă opresc, mă voi așeza și voi trage aer adânc în piept. Că poate
caut prea mult.
Observi câte presupuneri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu