Încerc să stau
treaz - am eu impresia că acum corpul meu se descurcă mai bine astfel. Că dacă
dorm, mi-ar fi mai rău. Se comportă ciudat. Mă străduiesc să nu bag în seamă
mahmureala care parcă-mi dă târcoale și chiar vreau să uit că iarăși am
scrâșnit din dinți și că încă mă doare. Poate rămân fără dinți.
Iar mai mult
decât toate, încerc să nu bag de seamă că 2012 nu mai există. Îmi pare rău de
2013, e atât de neînsemnat! Plin de resemnare, dezamăgire; e doar un an, câteva
cifre înșirate. 2013 e foarte, foarte previzibil. Și ca un fel de rebound...
ceva. Anul care tocmai a trecut s-a bucurat de prea multă atenție și le-a furat
asta celor care urmează. Va fi tare liniște o perioadă.
Pentru prima
dată în mult timp, încep să cred că sunt dezinteresat de viitor. Poate e doar acum. Eh, știu cât de imprevizibile îmi sunt
oscilațiile, așa că nu mă mai arunc să promit, să zic, să bag mâna în foc - un
lucru bun și interesant pe care mi l-am însușit în anul ăsta ce a trecut. Măcar
teoretic, practica vine de la sine. Mda, zău că nu îmi pasă de regrete acum, de
victime colaterale. Ar trebui să-mi pese, nu? Cu toate astea, încă mă simt
blocat când știu că trebuie să fac alegeri. ...să încep să adopt atitudinea pe
care o vânez de prea mult timp. Dar... mă simt vinovat pentru orice aș face. Nu
pot să scot sentimentul ăsta din mine. Și este amuzant faptul că eu chiar am
crezut despre mine că îmi place noul.
Eventual, dacă există un nou
previzibil. Altfel, nu-mi plac riscurile deloc când știu că nu există
certitudinea siguranței mele. Sunt patologic de egoist în situațiile astea.
Trebuie să îmi iau cumva inima în dinți și să, nu știu, mă cunosc.
Iar teleportările
mele printre, între, dintre stări nu mă ajută absolut deloc. Cum să mă pot
hotărî când nici nu apuc să mă lămuresc cu ce am prin minte, că imediat simt
ceva... opus. Mi-aș dori să pot fi furios pentru mai mult timp, măcar așa n-aș
sta prea mult pe gânduri. Fuck it!
Sper să mă
apropii cât mai mult și cât mai repede de eu,
de potențialul eu, de proiectele pe
care le am în cap, de vise... All in all, 2012 a fost messed up - m-am
exploatat în feluri sadice. Mi-aș găsi scuze, dar cred că aș fi patetic. Și
știu că nu sunt așa cum, ironic vorbind, am (?)încercat să-mi dovedesc. Habar
nu am ce căcat am făcut.
Gata, nu mai
vreau să fug de responsabilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu