Tunguska

Sunt pe drumul cel bun!

Așa e! Așa mi-a spus și așa vreau eu și să cred... Și vreau să cred foarte multe în zilele astea! Mă simt de parcă au trecut secole de când nu am mai scris și nu am mai... gândit. S-au adunat atât de multe, încât mă simt ca și cum mi-am planificat toată viața.

Cred că ar fi trebuit să am răbdare cu Cronos. Poate că le așază el cum trebuie... Sau e doar iluzia că zeul timpului se ocupă de treburile astea, pe când în realitate e mintea mea care alege o cale mai mult sau nu personală și autentică. ...față de nivelul de influență. Clar e doar iluzia.

Vreau să cuceresc lumea din nou! Galaxii, Universuri, Pâmântul. Vreau să mă cuceresc pe mine, și cred că ar fi timpul! Vreau să fiu ce vreau eu să fiu! Și dacă până acum balanța între milioane de lucruri era perfect echilibrată, acum începe să... se lase în diverse părți. Nu prea oscilează și asta mi se pare interesant. Și ciudat, aiurea, ușor înfricoșător... Și te implor, să nu cumva să îi zici maturizare! Mă voi speria și îmi voi pune căștile pe urechi și voi pleca. Nu mai vreau să scriu despre schimbări și să fac promisiuni - încep să devin superstițios și să cred că dispoziția mea se va da peste cap! Mai bine spus, simt că tot acest Mihai cel Complicat se... sedimentează, cumva. Așa cum vreau eu să fie! Iar pentru asta nu pot decât să încerc să îl las să-și facă treaba și abia în momentul în care termină, să-mi pot băga nasul în toată munca pe care a depus-o; să constat că e perfect, că zidurile și stâlpii potriviți sunt în locurile potrivite.

Mă închin în fața acestei limpezimi! Să înceapă povestea...