Puțin mai devreme, fulgerul a revenit. Este… știi, nu mă pricep atât de bine la culorile sale. E un fulger tot roșcat, dar nu atât de aprins ca cel de dinainte. E un fulger genial. E un fulger nou, totuși. E un fulger care, sper, nu mai are treabă cu Hermannstadt-ul. Precum avea îngerul - îngerul din Hermannstadt. Dar acum e un fulger. E un fulger care… m-a trăsnit în ianuarie. Fulger de ianuarie. Fulger ce mă face atât de agitat. Nu am mai fost așa de... Și tremur. E frig și sunt al naibii de agitat. Și... simt că fulgerul ăsta e al meu. Poate nu este. Dar simt așa. Vreau să fie așa. Vreau să fac ceva în privința fulgerului. Să-l atrag? Să îmi semnalez prezența. Și intenția. Dar... nu, nu pot face asta. De ce, căcat? Iar mă izbesc de aceleași ziduri. El tot acolo e, eu tot aici. Și acum încep discuțiile despre „what if”, vise și „de ce”. Nu, nu, nu, mă abat prea mult de la fulger. E special. E un fulger care m-a făcut iarăși să îmi placă ninsoarea. E un fulger atât de mind-fucking. E un fulger dubios. Foarte dubios, luând în considerare anumite lucruri ce... Nu mai sunt bun la asta. Nu te pot citi, îmi pare rău. Dar vezi, vreau să te cunosc. Și mi-e teamă să nu te îndepărtez. Nu, nu în acel sens. Ci noțiunea de fulger. Eu mă bucur când mă face să par paratrăsnet. Mă simt electrocutat. Și când mă gândesc că ei spun că au dat marele premiu altcuiva... Ce fraieri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu