Micul preview al basistului din QuantiQ (Fest. of Dreams)

Au mai rămas doar trei zile până la festival! E o stare foarte entuziasmantă și alertă, dar și oarecum copleșitoare când mă gândesc în detaliu. Copleșitoare într-un sens pozitiv, cred. Să cânt pe o scenă mi-am dorit de mulți, mulți ani, având în vedere că de când mă știu, atunci când ascult muzică, îmi imaginez că sunt în fața unui public și fac parte din trupa respectivă. Că am trecut de la tobe la chitară, voce și mai apoi la bass, nu mai contează, căci primele au fost „încercări” imaginare. Apoi, mai este și partea organizatorică. Asta nu mi-am dorit-o de prea mult timp și a venit pe nepregătite. Nu îmi imaginam acum un an unde voi ajunge. Chiar înseamnă mult pentru mine. Și partea amuzantă e că sâmbătă va veni și un organizator pe care îl apreciez și pe care l-am întrebat aproape acum un an „cum stă toată treaba asta cu organizatul”. Ei bine, mi-a „tăiat-o” din prima, zicându-mi să stau în banca mea cât de mult pot și să mă bucur cât organizează alții concerte. Destul de just din foarte multe puncte de vedere. Dar satisfacția care vine odată cu această implicare este de neegalat.

Mâine vor ajunge și italienii în Brașov și practic suntem pe ultimii 50 de metri. Sunt curios cum vor fi ei, ce vor cânta, cum se vor simți și cum ne vom simți și noi. O să fie ceva special, știu asta. E logic, de altfel. Și acum iar e un moment în care realizez toate astea și mă entuziasmez :D. Vor mai fi mici chestii de rezolvat, dar până la ora concertului totul va fi în regulă și apoi o să ne putem bucura acolo de tot. Despre Laonlyness nu spun nimic, nu vreau să stric surpriza. Dar garantez că va fi o surpriză tare plăcută! Iar QuantiQ-ul... Aș zice că suntem pregătiți, deși s-au ivit câteva probleme de ordin tehnic destul de serioase tocmai în perioada asta. Va fi, totuși, primul nostru concert „pe bune”, cu public mare și la un nivel înalt, cu promovare, vizibiltate, șamd. Pe mine mă încântă mult și locația. Tot timpul mi-a plăcut foarte mult Reduta. Are un aer mai... E genial! Și uite un lucru interesant: tot acolo am avut și primul spectacol „serios” la teatru și ultimul, totodată. Asta se întâmpla acum vreo doi ani și jumătate. Heh, câte s-au schimbat de atunci! Sunt tare mândru de mine! Îmi tot dau seama că sunt unele lucruri pe care (încă) nu le realizez - cum am ajuns să fac ceea ce mă fascinează și să ajung să vorbesc despre asta foarte simplu, ca și cum ar fi ceva la ordinea zilei. Și totuși, uneori mă lovesc emoțiile când merg pe stradă și văd posterele festivalului cu numele nostru acolo. De la organizatori până la trupă participantă. Vreau să cred că rămân cu picioarele pe pământ, orice ar fi. Am atâtea planuri în cap și uite că ele se pot concretiza.

Sper să treacă repede și ziua de mâine iar apoi să se oprească timpu’-n loc! THE FESTIVAL OF DREAMS va fi mai mult decât un simplu concert! Nu degeaba are în nume și cuvântul „dreams” :). Mi-ar plăcea să vă știu și pe voi acolo și sper să ne vedem. Până atunci (și după mai ales), emoții, emoții, emoții, emoții!