15 mai 2011

Reality Dream

Știe că nu îmi place să fumeze și totuși și-a aprins țigara când m-a văzut intrând în cameră. Am încercat să o conving de multe ori să se lase, dar la urma urmei, e treaba ei. Trebuie să o iubesc așa.

Străbat încăperea și mă așez lângă ea pe canapea. Privesc pentru câteva clipe în gol, iar apoi spun:

- Știi, starea asta e foarte confuză. Simt că trăiesc, în sinea schimbării. Trăiesc din nou! Tu nu te bucuri că blocajul ăla al meu a dispărut?

Continuă să fumeze. Trage fumul adânc în piept, probabil așa îi place ei... Nu îmi răspunde, astfel continui:

- Da... Săptămânile astea au părut secole! Habar nu ai câtă gratitudine am în mine acum. I-aș îmbrățișa pe toți; sunt fericit! Fericit că pot respira lejer. Fericit că am fost salvat... Problema mea, însă, e că habar nu am cum să reacționez. Nu știu ce să fac, de ce să fac sau cum să fac. Când voi scăpa de toate astea?

Imediat ce trage încă fum îmi spune:

- Când vei fi sincer și te vei accepta, dragule...

2 comentarii:

Tu pe unde mai ești?

Îmi lipsește să scriu. Am tot mai puțină răbdare... Mă așez pe scaun, încerc să îmi aștern locul - chiar ritualic aș spune. Încep cu muzic...