Veritas

Ard de nerăbdare să-mi fac planul pentru 2010, chit că nici nu a venit. Simt nevoia să scriu totul... De asemenea, tind să cred că voi scrie din ce în ce mai puțin pe blog în viitor: se pare că încep să scriu chestii prea personale.

În fine, obiectivele s-au schimbat puțin:

• - vreau să las la o parte toate rahaturile nașpa pe care le gândesc și să-mi găsesc liniștea atunci când o caut și, implicit, am nevoie de ea;
• - vreau să încep să călătoresc mult;
• - vreau să am parte de cea mai lungă și mișto vacanță de vară, să termin cu bine a 11-a și să nu încep niciodată a 12-a (sau dacă o s-o încep, să fie bine);
• - vreau să merg la AC/DC, Rammstein, Anathema, Haggard și ce alte uber-concerte se vor mai anunța;
• - vreau să mi se îndeplinească toate celelalte dorințe interioare.

Sunt sigur că mi se vor îndeplini obiectivele. A venit timpul, ce mama naibii? Nu știu despre voi, dar mie 2010 îmi gâdilă urechile. La mulți ani până în 2012!

Meanwhile, wow, 2009 a fost uber mișto.

Anathema - Eternity II

Let the music find the answer II

Nu stiu de ce si cum, vreau sa refac, de fapt, sa rejoc, leapsa asta (aici). Fata de prima data, acum am un playlist de 100 de ori mai mic, deci sa vedem ce o sa iasa, presupun ca nu are nimic.

Regula jocului: in playerul vostru setati optiunea "shuffle" si dati next; cu titlul piesei raspundeti la intrebare.

Here I go again:

Grupa I
1. Cum va simtiti astazi?
R:  Flying (Anathema)

2. Credeti ca o sa reusiti in viata?
R:  Teardrop (Anneke Van Giersbergen & Danny Cavanagh) - ok, chestia asta = no fun

3. Cum credeti ca sunteti vazut de prieteni?
R:  Butterfly (Superbus)

4. O sa va casatoriti?
R:  Video Girl (Amesoeurs)

5. Care este melodia care descrie caracterul celui mai bun prieten?
R:  The Ministry of Lost Souls (Dream Theater)

Grupa II
6. Care este povestea vietii voastre?
R:  Intr-un Cer Violet (Sfinx)

7. Cum vi s-a parut viata de scoala generala/liceu?
R:  The Melancholy Spirit (Agalloch)

8. Cum poti sa ajungi ceva in viata?
R:  Fragile Dreams (Anathema)

9. Ce iti place cel mai mult la prietenii tai?
R:  Temporary Peace (Anathema)

10. Ce planuri aveti pentru week-end?
R:  Trei Nopti (Aia)

Grupa III
11. Cum merge viata de zi cu zi?
R:  Enjoy the Silence (Lacuna Coil)

12. Cum v-ati descrie bunicii?
R:  Parisienne Moonlight (Anathema)

13. Ce cantec o sa puna la inmormantarea voastra?
R:  Sweet And Tender Hooligan (Nouvelle Vague) - nice b-)

14. Cum va vede lumea din jur?
R:  Footballer's Wife (Amy MacDonald) :|

15. Pe ce melodie ati face striptease?
R:  Glory to Thee, My Beloved Masturbator (Ordo Equilibrio Rosarius)

Asta nu a fost fun! Mai departe catre toti care imi citesc blogul.

Pool of Sorrow (Stare, partea a VI-a)

Ăsta nu e Crăciun, dragilor. Mă simt prost când spun asta, însă mă simt ca într-un weekend banal din martie. Unde e căldura aia interioară? Unde sunt luminițele? Unde e zăpada? Unde e pacea?

Crăciun my ass. Zile speciale? Am avut un Crăciun prematur, deci.

Îmi pare rău, dar sunt niște sărbători triste... Nu sunt nici măcar capabil să scriu despre ceea ce simt. Vreau să îmi văd cadoul. Moșul mi-a promis...

Antichitate (2oo9 review)

Toată ziua m-am uitat la ore fixe. Astăzi ar fi trebuit să fiu departe... Schimbare de planuri, totuși. Și e destul de devreme totuși să fac un review... înca nu am câștigat la loto! Simt că mai am ceva de făcut...

S-a mai dus un an. Cred că a fost mai plin decât toți precedenții la un loc. Nu mă simt neapărat mai inteligent sau experimentat, însă s-au întâmplat multe și tind/vreau să cred că am învățat multe. În schimb, nu am scăpat de frustrarea aceea care mă chinuie atunci când vreau să scriu și nu am idei sau cuvinte. Nu am reușit nici să îmi aranjez gândurile așa cum mi-ar plăcea. Probabil astea nu sunt stăpânite nici de oameni în vârstă. Greșesc... nu îmi pasă de oamenii în vârstă, îmi pasă de mine iar eu o să reușesc să le stăpânesc!

Nu am învățat să-mi trăiesc viața la modul suprem (am încercat, dar nici nu poți să-ți trăiești viața atunci când sunt căcaturi care te frământă, când știi că ești obligat să faci lucruri pe care nu dorești să le faci, sau când vrei să faci ceva și nu poți pentru că, pana mea, îți lipește ceva), nu am reușit să profit de orice moment liber și să fac ceva useful (să fim serioși, e mai comod să freci menta, nu?). Aș fi vrut să învăț atâtea... nu-mi explic de ce nu am făcut-o, se pare că mă rezum doar la a mă plânge de chestia asta. Îmi doream fotografie, îmi doream actorie, îmi doream muzică...

Citez: Sunt mai sociabil. Și mai indiferent. Astea două sunt în curs de dezvoltare, deci voi menționa de ele într-un eventual review pentru 2009 (aici). - Happily, am trecut de tot de socializare, mai ales cu colegii. Datorită lor, am ajuns o mândră Enciclopedie de manele (mă updatez cât pot de des, promit). Chefurile cu ei sunt în curs de dezvoltare, mai ales că acum urmează "grosul" - majorate, dragilor. O să le ador mai mult la anul, deci voi scrie peste un an. Cât despre indiferență... despre ce dracu vorbeam?

Mi-am dorit multe concerte și le-am avut. Mi-am dorit Anathema, am avut Anathema. Nu am trăit concertul cum mi-aș fi dorit, dar l-am trăit. Am avut parte de Luna Amară și Celelalte Cuvinte de două ori, Carlos Santana, Steve Vai și niște tipi tari din Franța care cântă muzică simfonică. Am simțit muzica, ba chiar mai mult, am fost muzica - Creatorul. Îmi pare rău că nu am devenit totuși doctor în muzică așa cum îmi doream, însă mai e timp căci încă nu m-am oprit din căutări și descoperiri.

Am scris o grămadă anul ăsta iar acum inspirația își bate joc de mine. Cum am mai zis, mă frustrează permanent... fug ideile și cuvintele de mine.Nici la filme nu am avut chef să mă uit, mă plictisesc. Totul mă plictisește. Cultură my ass.

Dacă regret ceva, regret faptul că încă nu am câștigat la loto. Pare idiotic, știu. Și nu mă obsedeaza chiar atât de tare.

În primele nouă luni am fost ca o gravidă. Disperat, speriat. Nu știam ce se întâmplă cu mine, nu știam de ce totul îmi merge prost, de ce nu se întâmpla nimic bun. Adevărul e că mi-a luat mult ca să mă repun pe picioare. În final m-am (re)găsit și mi-am răspuns la întrebările puerile. Bine, nu aș fi normal dacă nu aș mai resimți "sarcina" din când în când.

Aș putea spune că mă cunosc mai bine ca oricând și mă simt aproape de obiectivele mele principale. Anul ăsta, 18 a fost numărul magic.

Ștef, știu că de când citești aștepți asta :)) - și nici nu a venit încă >:). Anul ăsta m-am plimbat de câteva ori prin țară (să sune mai pompos - n-am depășit 1500 km/drum). Îmi place ideea de a fi pe cont propriu, you know, fără griji și fără bani... Aici intervine loteria...

Ultimele două luni au fost spuma anului. Ultimele trei luni, chiar. Veștile bune veneau pe bandă rulantă. Ziceam mai sus că am fost Creatorul... Trebuie să mă dau mare: am participat la Gaudeamus (18 noiembrie) și deși am fost jalnic(i), am cules un mândru Premiu III :>. A fost puțin cam complicat pentru că nu aveam mai mult de 3-4 zile. Mă rog, neimportant; le mai mulțumesc încă o dată Andrei, lui Vlad, Bogdan și mie, desigur, și le transmit că nu scot filmulețul de pe Youtube (nu până zice Vincent că ne-am făcut de rahat), iar link cu filmarea aveți aici. Ar trebui să-i mai mulțumesc Soniei că mi-a schimbat viața prin cancerul său. Nu știu de ce, dar simt că ar trebui să-i mulțumesc. Și... habar n-am cum să încep. 

Ninge... Ziceau că o să se topească zăpada. Nici nu vreau să-i aud. Sunt aceiași oameni care au uitat să trăiască și care neagă spiritul Crăciunului.

A venit salvarea mea, salvarea care m-a ajutat să urc ultimele scări. Are o lungime de câteva sute de kilometri - salvarea. Mi se pare amuzant cum funcționează perfectul. Ba uneori chiar ironic. Știu să zbor și știu când 1+1 nu dă 2. Am fost exilat la peste patruzeci de mii de metri pentru patru zile. Aș fi vrut să mă cheme Napoleon iar exilul să fi fost pe insulă ...permanent. Au fost 4 zile cât n-au fost 361, și au fost scurte... precum are un calendar ciocolată în căsuța fiecărei zile a lunii Decembrie; iar bucățelele de ciocolată din zilele importante sunt cele mai gustoase și cele mai mici. S-a numit Neverland iar eu vorbesc cu bucurie despre el.

Am vorbit deja cu Moș Crăciun acolo. I-am spus ce îmi doresc. Sper să mă fi auzit, căci era puțin cam palid, nu se mișca și doar dădea din mâna dreaptă pierdut ca și când ar fi salutat.

Sărbători fericite!

Al vostru,
Mihai.

Acolo Narcisismului

Bună,
sunt Dumnezeu.
Eu... 
incredibil, știu.
Teleportarea însă,
nu-i a mea.

Omul Nimicului

Ți s-a întâmplat să îți spui că nu o sa faci un anumit lucru în viață și să-ți scape? Și să fii dezamăgit de tine după...

Uite, mă urăsc pentru asta. Mi-am repetat-o de vreo 6-7 ani, și aproape că am jurat că nu voi face acel lucru... și totuși... pula mea. Mă simt ca ultimul om, repet, mă urăsc enorm pentru asta, pentru că am cedat. Grav e că era după mine, puteam să zic nu de la bun început, să îmi ascult eul. Îmi poate explica cineva? Eu nu mă simt în stare. Poate și exagerez, însă eu nu am voie să fac asta! Nu sunt eu! Unde e cel genial, cel care are tot timpul situația sub control, cel care știe totdeauna ce face? De ce a greșit tocmai el?

Nu am nici măcar o scuză. NU AVEAM VOIE SĂ GREȘESC. NU EU. NU ACUM. NICIODATĂ. Mi se pare imposibil, sincer. Am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit.

AM GREȘIT.

News (partea a II-a)

Revin cu mai multe nouatati :)), avand in vedere ca astea sunt ultimele chestii despre care pot scrie in ultima vreme...

Incep cu concertele, alea-s cele mai importante :D -

- din pacate, nu am mai ajuns la fest-ul ala din 16 octombrie, dar nu-i o mare pierdere;
- am fost in schimb la Celelalte Cuvinte (@Crossroads), concert despre care mi-ar fi placut sa scriu (voi incerca, promit), a fost genial;
- in februarie sunt anuntati cei de la Haggard, once again :D => lista se mareste, ce poate fi mai bine?:D

Cat despre Alaska... ce pot sa spun? Am trecut de 2 zile, dar in final m-am intors, era prea frig. Am invatat multe, though :). Thank you, R.

Dupa cum spuneam... totul e bine, probabil de aici pleaca lipsa mea de inspiratie.

În Alaska

Îmi doresc să nu fii ca restul. Vreau să îmi spui asta, să-mi spui că nu e în van, că și tu iubești viața și că nu este doar un moft. Acum te văd și eu mai bine, știu cum arăți. Vreau să dansăm împreună, vreau să omorâm de tot paranoia, să omorâm tot ce distruge. Și să vorbim pe altă limbă, limba noastră... să nu ne înțeleagă nimeni. Să-i privim și să râdem de ei, de nedumerirea lor. Să ne îndrăgostim amândoi de toamnă, de culorile alea nebune. Să așteptăm iarna, să fim nerăbdători împreună. Să urlăm când plouă și când ninge. Să îți bag capul în zăpadă și tu să arunci cu un bulgăre mare după mine. Să ne plimbăm noaptea în parc. Să cântăm. Să vedem filme de groază iar tu să te sperii; sau comedii. Vreau să spun că Moș Crăciun nu există iar tu să-mi dai o palmă peste gură, contrazicându-mă. Și să bem vin fiert... Sper că îți place turta dulce. ...și să mergem mult, fără destinație... acolo unde vântul întoarce iar cerul se contopește cu pământul. Poate vom vedea meteoriți... sau poate chiar vom călători pe unul.

2 zile... Vreau să fie mai mult și o să fie!

News

Have to write this down...

Probabil este cea mai bună perioadă a anului: totul merge brici. Bine, poate ar fi fost și mai bine dacă îmi revenea inspirația, dar se pare că nu este cazul.

- 16 octombrie - Cantina Studentilor, concert Dazzling Swing, Burning Ashes, Propaganda, Negativ, Metal Throne si Odyssey. 
- 30 octombrie - Crossroads, concert Luna Amară.
- 20 martie - Centrul Cultural Reduta, concert Agalloch.

Se pare că tot prin perioada asta vor veni cei de la Cafe Deko :D. În principiu voi ”participa” la toate aceste evenimente, ceea ce e cât se poate de genial. Și pe deasupra, totul e bine și în rest.

PS1: reuniunea Arcturus mai mult ca sigur va avea loc :D.
PS2: îți promit că voi face review-urile, just need some time. Poate voi face și un mini-review și concertelor :).

See ya!

Fereastră (Stare, partea a V-a)

I would just live these days over and over. Îmi va fi dor, chiar îmi va fi. Într-un fel melancolic, mă simt genial, simt că sunt important și că viața mea este și va fi genială. Nu sunt capabil să viitoricesc, nici să visez. Trăiesc în prezent, și e ceva! Sunt viu, ffs!

E ciudat să îți dai seama că și ceilalți oameni respiră, să simți că nu îi poți decât iubi. Pentru prima oară am simțit asta în general. Iar ura față de copii nu o pot percepe, deși știu că există astfel de (ne)oameni.

Și revin asupra revelației din tren. Știi, pun pariu cu tine, viață, că voi ajunge acolo unde nu a ajuns nimeni. Eu nu sunt fiul tău, te reneg. Sunt tânăr, doamnă, tânăr!

*

Later

E puțin aiurea când încerc să scriu între stări. Mă rog, concluzia e aceeasi, trăiți-vă viața, în pana mea. Dacă aș putea, v-aș scuti de toate căcaturile (da, idioților, niște căcaturi în fond), m-aș descurca eu cu ele, văd că voi nu sunteți în stare. Nu sunteți în stare nici să apreciați ce aveți. Aruncați calendarele, ceasurile, nu vă lăsați dominați de timp. Timpul e pus acolo doar pentru a vă fute. Dacă vreți, Dumnezeu l-a pus acolo să vă testeze credința.

*

Viața nu se blochează niciodată într-un punct, ea curge încontinuu. Perfectul nu e greșit, însă poate atinge cote ireale; astfel blocajul e doar în capul nostru.

Wishes (Stare, partea a IV-a)

Imi gasesc greu cuvintele, nu stiu ce se intampla. De multa vreme ma simt satul, in plus, caldura ma apasa. Sunt sufocat. Vreau sa scriu iarasi, sa scriu mult. M-am saturat de monotonie, vreau sa fac ceva nou. Am nevoie incredibila de un sentiment puternic. Vreau o viata.

*
Stii, imi pare rau ca am dat apa la moara, nu trebuia sa se ajunga aici. Nu stiu de ce am facut-o, mai mult ca sigur involuntar. Mi-e teama pentru tine. Mi-e teama sa-ti spun ca drumul asta e blocat. Vreau sa fie bine pentru amandoi, poate chiar sa te stiu bine pe tine prima data. Imi doresc sa nu existe, sa fi avut doar impresia. Spune asta...

*
Unde esti? Eu voi adormi curand, te astept. Imi vreau entuziasmul inapoi si cele doua webcam-uri. Plus un creion si o foaie, sa scriem locurile pe care le vom vizita. Am schitat un zambet - tu unde esti? Eu te astept pe podul ala din noiembrie, stii tu. Dupa cum spuneam, imi vreau entuziasmul inapoi, sa mi se rupa de cacaturile din jur, sa il omor si pe Cronos.
Acum spune, te intorci?

War (Stare, partea a III-a)

Mi-ar fi plăcut să fiu acolo. Poate nu acum, dar mai târziu mai mult ca sigur. Și să vina ziua aia odată... Deși nu sunt sigur că va fi bine. Nu mă întreba, te rog. E doar o teamă de căcat, ca și celelalte. Nu ți-am spus, dar am visat despre asta acum ceva vreme. Ne plăcea să urcăm pe munte. Și ar fi fost bine dacă povestea nu se întindea. Avea iz de telenovelă, eu în postura de cel mult personaj negativ; prefer episodic totuși. Îți poți da seama cum s-a terminat, având în vedere că visul se năștea din acea teamă.

Săptămâna trecută n-am mai ezitat, ți-am spus. Da, așa e...

*
Despre tine vreau să scriu de multă vreme. Din păcate, m-am oprit tot timpul înainte să termin primul rând. Nu e ușor, știu. Oricum, trebuia să se termine. Nu regret nicio clipă, doar reprezintă cheia prezentului. Nu m-ai lăsat să știu ce se întâmplă cu tine, nu m-ai lăsat. Au fost momente în care mi-a fost dor de ce a fost atunci.

Te-ai înșelat, însă. În Bărăgan soarele e mai puternic ca aici.

*
Mă bucur că ești fericită. Trebuie să recunosc că sunt unele momente în care mi-ar fi plăcut să fiu acolo. Dar știi, nu pot. Oricum, tu vezi situația cel puțin la fel de bine ca și mine. Știi, deci, ce ai de făcut. Mi-e frică, draga mea. Uneori îmi dai senzația că, pur și simplu, uiți de mine...

Am promis că voi scrie despre tine și o voi face, însă toate la timpul lor.

*
Nici nu știu cui îi mai pot spune ce nu e în regulă cu mine. În primul rând, nu știu despre ce să vorbesc. Bolovanul ăla dă pă piept devine din ce în ce mai greu, respir încet și greoi. Mă cunoașteți de atâta vreme și nu știți ce culoare au ochii mei. Știu că nici nu vă pot cere mai mult; cât despre problemele mele, admit că sunt infime.

Știi, acum zic sigur că urăsc vara. Căldura e de vină, așa-i? Vezi, a venit ziua în care nu mai sunt invincibil. A naibii zi, e anotimp. Ai aflat, păcat... acum că ai descoperit, poți pleca. Și o vei face, nu? Adică uite, el e mai invincibil ca mine, cu siguranță.

Mi-ar fi plăcut să fiți aici, toți cei care ați pretins. M-ați dezamăgit, mai mult sau mai puțin. Mie nu-mi place că sunt într-o continuă căutare. Și nici p-asta cu ”va veni și timpul tău” n-o cred. Nu mai cred nici în noroc și ghinion, reîncarnări, coincidențe. Nu mai cred în nimic. Nu pot, pur și simplu, nu pot. Am dat de-atâtea ori vina pe tot felul de idioțenii. Să fim serioși, e ușor să arunci vina pe ceva sau pe cineva. Haideți să recunoaștem, vreți? Vina este a mea că exist.

Mi-e dor de pelicanii ăia. N-ai cum să-ți aduci aminte, dormeai.

Te ucid dacă uiți de mine.


*
Îmi iau o vacanță. Nu știu ce înseamnă asta, dacă înseamnă ceva. Eu... eu vreau doar să fiu fericit. Voi să vă țineți criticile pentru voi, nu am de gând să le mai bag în seamă. Cel puțin o perioadă.

Vă salută Mihai. Ne auzim după 17.

Spre SUD

Inițial vream să postez asta mult mai târziu, în toamnă.

Este ultima mea suflare legată de poveste, deocamdată. Am epuizat-o momentan, simt că scriu în plus. Și totuși, mai e ceva... o ultimă teamă. Dar vezi tu, cartea mea are happy-end.


Am zâmbit mai devreme, mi-ai dat de înțeles că vom vorbi la fel și peste ceva timp. Desigur, nu vorbeai despre acel viitor, era însă viitor: Je suis la fille derrière l'écran, la fille de la vidéo.

Aș fi vrut sa spun că nu există loc pentru rău, dar este. Teama, nerăbdarea, paranoia... toate se înghesuie în cei 2000 km. Ai dreptate, au loc din cauza noastră: complicăm totul. Uneori tind să mă uit în spatele cortinei, deși ce văd acolo pare uneori SF, având în vedere că sunt scepto-paranoic. Iar acum mă îndoiesc de faptul că e nevoie de ele. S-au schimbat multe față de atunci. Am pierdut controlul când nu a trebuit, deși nu puteam face mai mult. Da, a treia oară e cu noroc. Curiozitatea încă mă omoară, ce va fi? Dar își au rostul întrebările?

Noi vom muri în deșert. Va fi ziuă și ne va fi frig.

Cineva mi-a spus că ai o influență foarte mare asupra mea. Știi, eu nu mă consider influențabil. E prima dată când văd Marte: e mare și clar. Iar acum știu că pot, putem, ajunge acolo. Am apăsat pe repeat, deși în curând vreau să ascultăm toată discografia. Știam despre ce vorbești, dar ți-am intrat în piele și am zidit un perete în față. E plăcută vederea și de aici :p. În ultima vreme uit cam des vârsta, dacă mă vei întreba peste 20 de ani îți voi spune că am fost colegi de clasă și nu de școală. 
Ce se va întâmpla dacă nu se va întâmpla nimic?

*
Important e să crezi în tine, vei reuși. Deși important e să faci totul pentru tine, satisfacția este mai mare când le demonstrezi că s-au înșelat. Viața nu e așa, nu e dură. Din descrierile oamenilor, e cel mai rău lucru care ți s-a putut întâmpla. Banii nu înseamnă nimic, nu pentru noi. Cred în independență, în simplitate, în liniște. Pentru ce am mai trăi altfel? Eu încep să iubesc viața din ce în ce mai mult, iar imprevizibiltatea din ultima vreme accelerează procesul. 
Putem aprinde chibrituri în Antarctica.

*
Încă ezit să-ți spun...

Life

And what if is not like that? There are things which i decide. Ye, i'm upset, but everything will be ok, right?

*
Mi-a luat mult să-mi dau seama că nu București este problema, ci totul cade pe umerii mei. Eu îmi fac călătoriile grele și deprimante. Eu și cu dependența mea. Singurătatea și abandonarea mă omoară. Și asta chiar dacă acolo se află cineva, poate să fie orcine și orice. Tot timpul am un motiv pentru care să mi se facă dor de ceva anume sau să devin paranoic, and so on. Urăsc să îmi doresc să mă întorc acasă... sau să mă întristez din cauză că ziua se termină. Iar implicarea e și mai de rahat.
Și... probabil dacă mă voi muta singur într-alt oraș, nu aș rezista mai mult de câteva luni. Mă întreb cum va fi la facultate. Iar ”golul” nu-mi place decât atunci când nu este.

Cred că sunt dependent de dânsa, persoana care călătorește cu mine. Fără nerăbdare, fără singurătate, fără paranoia, fără deprimare, fără dor aiurea... perfect. Îmi doresc doar să nu îmi pun speranța aiurea. De data asta vreau să și găsesc.


I remember the old days when i used to go at countryside with grandma. I was all the time sad, cause i was missing my parents and so. But back then i was only a child. Meanwhile i grew up and things are getting serious.

There was an exception though. Probably because i love Anathema and when i got back i had someone to talk with. Those days... they've been almost perfect. Maybe some day i'll write about 'em.

Dearest, of course i want to. The plan, our plan, is the first on my wish list right now. I'm afraid as well, but only now. What if it's just a simple and impossible game of some children?

Cazul s-a încheiat, iar procurorii doresc să îl bage la răcoare pentru mulți ani pe acuzat. De câteva săptămâni visează urât. Norocul său este că din când în când merge la o oază liniștitoare aflată lângă o casă veche.

Și totuși, vreau să înceapă călătoria de aici, din România. Din Brașov plecăm la București, sau invers. Sau amândouă. Ce zici?

*
Spune doar ”ai găsit”.

Aaron spune ca... (Stare, partea a II-a)

30 iunie

Azi dimineata m-am simtit aiurea. Toata noaptea a fost aiurea, de fapt. Iar am vorbit prostii. Iar am fost, probabil, stresat de prima impresie. Dar nu era prima, ce naiba? Probabil era vorba de altceva...

Sunt stresante noptile albe fara motiv. Exclud insomniile.

Am baut a doua oara in viata cafea fara sa zic ”ce naspa e”.

2 iulie

A fost diferit fata de alte dati. M-am linstit, nu a fost nimic, doar in capul meu.

*

Imi plac intrebarile, nu si raspunsurile, doar uneori. Si subtilitatile, dar nu atunci cand sunt foarte subtile.

Scriu pe zgomot de intercity.

Unui detectiv ii trebuiesc suficiente probe ca sa aresteze un suspect.

Cap de Radio (Stare, partea I)

Simplitatea e genială pe hârtie. În realitate nu am găsit-o încă. E mult prea complicată.

O să iubesc prima persoana care îmi va zice la mulți ani.

Sunt curios dacă voi reuși să fac ce mi-am propus. Probabil îi voi face cartofii Iuliei mai repede decât aș fi crezut.

Mi-e dor de sfârșitul lui aprilie, 9 februarie și noiembrie. Iar eu trăiesc puțin în trecut. Sau mă rog, trăiam puțin în trecut.

Mă alătur micuței și urăsc adolescența împreună cu ea. Mai e puțin de o săptămână și vin.

Începe să răsară soarele. E 4. Asta îmi aduce aminte de ceva. De mai multe, de fapt.

Nu știu de ce mă gândesc la Brazilia.

Sunt curios dacă voi putea trece peste principiile mele. Nu mai cred în internet și în mess cum o făceam mai demult. M-am ars atunci rău de tot. De-asta ezit. Dar am deschis mai larg ochii și am avut curaj să termin ceva ce trebuia terminat. Acum e mai simplu, fără atâtea necunoscute în problemă. Și totuși, pot pierde ...de tot. Să risc?

Știi, e destul de greu să sari gropile de pe stradă cu rolele. Nici cu bicicleta nu e foarte ușor dacă ele sunt mari iar suspensiile lipsesc. Unele sunt mari și nu se pot ocoli. Important e ca oamenii să-și facă treaba și să le asfalteze, astfel încât atunci când treci a doua oară să nu existe niciun fel de problemă.

Cati cai pot fi inhamati la o caruta?

Mulțumesc Arina.

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
Niciodată, dar așa îmi convenea mie să creadă Lulu.

Barbatii sunt niste porci - R. Ojog-Brasoveanu

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
00:18

3) Verificaţi:
00:20

4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Tricou gri, la fel si blugii.

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Fereastrele de mess; Football Manager 2009.

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Trooper - Cum vreau eu

7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Astăzi, am fost la un ”jam session” la biserica aia ciudată de lângă Teatrul Dramatic.

8) Aţi visat ieri noapte?
Cred că da.

9) Când aţi râs ultima dată?
Acum 2 ore.

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Posterul cu Anathema.

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Bass.

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Filantropica.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Un gândac nașpa. Sunt insectofob.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Tăcerea e de aur.

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Mănânc o felie cu icre.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Ioana.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Mihai. Bine, poate și Aaron.

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da. Anglia și/sau Finlanda.

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
În spatele meu e frigiderul. Servește-te.

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Societatea. (scuze Arina, sunt un bandit)

21) Vă place să dansaţi?
Da și nu.

22) George Bush?
Ăăă, no thanks. Jessica Alba.

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Devil's Diary.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Toți.

Psalm 667

Ma simt mai singur decat m-am simtit ultima data cand am spus-o. A venit randul meu, acum eu am nevoie de voi. E prea tarziu, nu? Imi cer scuze, incep sa-mi dau seama de multe, in primul rand de mine. Voi trece si peste asta, cum am trecut peste toate. Insa poate o sa ma satur de toate, poate o sa spun ceea ce ma deranjeaza, sunt sigur ca ar trebui. Am stat tot timpul sa ii astept pe cei din jur, fara sa-mi dau seama ca nu trebuie. Drumul meu e doar al meu, am facut prea multe opriri.

*

Vacanta inseamna gol, plictiseala, ...moarte, pauza. Imi plac pauzele cand sunt acolo, ca țel. Cand am ceva de facut, sau mai bine zis, cand vreau sa vad pe cineva.

*
Vreau la copac.
Vreau la mare.
Vreau ploi, multe ploi.

Vreau sa scriu despre voi.

Vreau sa se termine.
Vreau inapoi.

*
Avea nevoie de ea, chiar acum. Il enervau momentele cand nu era de gasit. Umbra copacului ii facea cu ochiul, si harpa de asemenea.

Electricity

Morpheus îmi șoptește că e bine, totul e bine. E optimist. Îmi mai spune că el nu a fost niciodată acolo. Se ridică în fața mea și mi-l arată pe Cronos.

Miroase a iarnă. Tot timpul am fost fascinat de ninsoarea lentă și felinarele pale. Îi văd pe cei doi și o frică mă cuprinde. Încerc totuși să fac abstracție de ei. Pășesc ușor, în ritm de vals.

*
Două viori se înalță cu eleganță printre fulgi, invitându-i la dans. În spatele meu simt prezența cuiva. Întorc capul și văd o siluetă trecând printre fulgi în același ritm. Îmi place și mă uit insistent. Se apropie de mine și se oprește cu spatele în fața mea. Râde copilărește și se întoarce:

- Tu? întreb.
zâmbește:
- Da, eu.
- Te cunosc, nu?
- Poate. răspunde scurt, simt că se joacă cu mine.
- Cum te numești?
- Îți spun doar că numele meu începe cu C și m-am născut în Irlanda. Mai mult nu întreba.
Rămân uimit iar ea zâmbește și mai larg.
- Hai să ne jucăm.

Își îndreaptă degetul către mine și îmi dau seama că mă aflu într-alt loc... fără ea. Ciudat... îmi pare cunoscut: știu că în spatele meu se află un orfelinat. Ceața deasă mă împiedcă să îmi dau seama ce e în jurul clădirii. Cobor de pe trepte, în fața mea deslușindu-se siluetele unor copaci.

- Caută-mă!

Mă apropii de pădure și observ o cărare între doi copaci masivi. Trec cu vederea faunul sculptat în ”stâlpul” din dreapta, e opera ei. Intru și urmez cărarea, ascultându-mi instinctul la fiecare bifurcație. Se întunecă afară și începe ploaia. Ating ușor scoarța fiecărui copac. Îi simt prezența din ce în ce mai tare. Uit de toate stările negative și devin exuberant; mai am puțin. Inima începe să-mi bată tare, vrea să iasă din piept.

Nu pot să cred că mă aflu în fața sa. Rămân fără aer...

Țipete în intervale infinite, cu vin roșu. Catifea și transpirație. Electricitate fără priză; vals. 24.

Adorm.

*

Mă simt mai presus decât Zeus însuși. Morpheus e păpușa mea; Cronos mă urăște, vreau să îi demonstrez că sunt puternic. Cel mai puternic.

Ora 23. Ora 23 și jumătate. Ora 24. Ora 24. Ora 24.

*

Deschid ochii și mă ridic brusc. Sunt în fața unui teatru părăsit. Sub măștile gigantice de lângă intrare era un afiș, 24 noiembrie. Se joacă cu mine, știu.

- Nu ai de gând să termini?

- Îți place.

rămân pasiv şi încerc să scot ceva:

- Unde suntem?

- Pui prea multe întrebări ...inutile. Hai, dragule.

Se întoarce cu spatele la mine și urcă grațios treptele teatrului. Privește intens acel afiș și îmi spune:

- Îți place teatrul?

- Să zicem că da, de ce?

- Uite cum facem, nu mai pui nicio întrebare și ai încredere în mine.

Tac. Îi accept jocul și încerc să profit.

- Hai înăuntru.

Merg în spatele ei. Trecem printr-o sală mare, după care intrăm în sala de teatru. Pocnește din degete iar candelabrele se aprind. Urcă pe scenă și îmi face semn să mă grăbesc.

- Dansezi? întreabă într-un mod adorabil.

Dau din cap că da și zâmbește. Face semn pianului iar clapele acestuia încep să se miște armonios. Se apropie de mine și începem să ne mișcăm. Închide ochii; rămân aprinse doar candelabrele ce luminează scena. Închid și eu ochii și simt cum nu mai am nimic sub picioare. Zburăm; muzica devine mai intensă.

Urlete, tensiune, gravitație zero. Electricitate.Cascadă infinită. Lună plină. Marte retrograd și iar urlete. 24.

Morpheus își face loc în capul meu. Mă simt învins.

*

Stă la capătul docului și privește în larg. E îmbrăcată într-o rochie albă. Mă duc înspre ea. Se aud doar valurile și pașii mei înceți.

- Trebuie să te întorci, îmi spune.

- Pot sta, dacă vrei.

zâmbește ușor.

- Nu e după mine. Și eu voi pleca imediat.

- De ce? Ai putea sta. Am putea sta. Uite...

mă întrerupe:

- Da, așa e.

Oftez. Am intrat cu adevărat în jocul ei iar acum nu vreau să ies.

- Te pot întreba ceva?

- Sigur, ce anume? se folosește de același zâmbet.

- Te voi mai vedea?

începe să râdă; recunosc că sunt naiv.

- Bineînțeles. Uite, ne putem întâlni aici. Ce zici?

Dau din cap ca un copil. Începe să râdă și se îndepărtează de margine. Pare să vrea să zică ceva, însă se răzgândește. Se întoarce cu spatele și începe să pășească.

*

Mă întorc cu fața spre mare. Se întunecă brusc. Valurile își cresc intensitatea; totul devine agitat, până și eu. Sunt frustrat, nervos; ard. Simt cum un pumnal îmi străpunge spinarea și ceva se prelinge pe spate. Nu mai reușesc să înghit durerea și încep să urlu. A câștigat.

Vivat Cronos!

24.

Magie

Sunt negru
Aici, acum.
Lumină?
Oribtoare,
neagră.
Oglinzi și sulițe
Ale câinelui negru.
O melodie proastă,
Una bună și încă două proaste.

Iarbă verde,
Cărți și pietre
albastre, galbene și verzi.
Bere pe fund.

Mă numesc negru
Îmi place roșu
Și cânt
magie.

To have and not to have

De azi ma voi schimba. De data asta e diferit. Simt asta.
*
Ma simt singur, poate chiar sunt. Stiu, va am pe voi. Dar voi aveti viata voastra. 
*
Am peste 20 de chestii scrise. Am fost mandru de mine dupa ce am terminat de numarat, chiar si pentru 1 minut, dar a contat. Si ieri am fost mandru de mine, ba mai mult, ieri a durat mai mult.
Noapte buna.

Si inca ceva, stiu ca scriu frumos. Atat.

Complexitate

Mi-e foame. Mă gândesc mult, prea mult, la mutare. Mi-e greu să iau o decizie, de fiecare dată intervine ceva. Știu că deja a trecut mult timp de când mă chinui să zic DA, MĂ MUT sau invers, dar ăsta sunt eu, analizez fiecare detaliu când vine vorba de decizii mari. Azi mă disprețuiesc. Poate tot timpul. Sunt foarte frustrat, fără legătură cu ce am spus mai înainte. Fiind cinstit, consider că am potențial (cum o zicea și Teo), la modul că pot ajunge mare. În momentele mele optimiste, ajung la concluzia că e mai bine să rămân la mate-info, pentru că voi continua să îmi pun mintea la contribuție (cineva a avut grijă să-mi dea de înțeles că cei de acolo sunt niște papagali (nu, nu tu, cititorule)). Oricum, cred că dacă voi rămâne, aș avea de câștigat pe viitor, da, voi avea mintea mai structurată. În zilele pesimiste... eh, în zilele astea probabil sunt mai realist: ”ăia” nu sunt chiar așa cum mi-au fost descriși, iar dacă rămân aici voi sta cu morcovul în fund la fiecare lucrare de mate, fizică și mai nou și info. Asta înseamnă minte structurată? Nu sunt sigur, dar am văzut că opusul gândirii logice se numește gândire analitică. În cazul ăsta, nu e mai bun un echilibru? Dacă mă mut acolo, ce naiba, uit să gândesc logic? Gândirea analitică va complota împotriva celei logice? Uneori mai am niște mici înțepături care îmi povestesc cât de mișto ar fi să ajung profesor de info. În cazul ăsta trebuie să rămân. Daaar trebuie și matematică, pana mea, și (se citește pe silabe:) nu îmi pla-ce. Referitor la ce am zis mai sus, de ce la ȘS nu aș putea avea de câștigat pe viitor? Indiferent de decizia pe care o voi lua, nu voi urla în stânga și în dreapta că am fost prost când am făcut alegerea; cel mult voi ofta zicând că ”asta e, atunci așa am crezut că e bine”. 

Sunt un prost, un mare prost. 
Între timp am și mâncat.

Rapid 370, Bucuresti N. - Brasov

'Seara! Urechile-mi sunt infundate iar de-abia acum incep sa simt vraja de dupa concert. For-mi-da-bil! Dar imi voi spune umila parere putin mai incolo. In momentul asta imi este afectata personalitatea... o banala calatorie cu trenul si putina socializare. Domnule C., am citit despre dvs. pe wikipedia, asa cum mi-ati spus. (Oamenilor, pun pariu ca voi nu ati calatorit niciodata cu un om important 8-}) Am invatat multe, multumesc. Pare ciudat faptul ca 3 ore intr-un tren te pot afecta destul de mult. 
M-am simtit mic, asta probabil din cauza umilintei la care am fost supus. Un mic dus rece pentru a-mi aminti faptul ca sunt naiv, ca am pareri puerile despre viata in general. Nu stiu daca e bine sau nu. Spun ca toate astea imi dau de gandit caci pana acum eram fixat pe ideea ca e naspa sa cresti mare. Si totusi, nici nu admit ca e ok. Trebuie sa gandesc.
Poate voi avea ocazia sa vorbesc mai detaliat despre toate chestiile astea. Acum sunt obosit. 

Desigur, tot am impresia ca m-ati subestimat.

PS: poate sunt bolnav. In cazul asta, sunt de acord ca oamenii nebuni sunt adevarate genii.

Adio, generale!

Urmeaza o pauza lunga, al naibii de lunga. Sper sa ploua/sa ploaie (amandoua imi suna aiurea, desi cica sunt corecte), poate voi avea parte de niste inspiratie (mh, atunci e vremea mea). Poate nu neaparat inspiratie, dar am nevoie de o stare anume. Vara sunt lenes. Mai lenes ca de obicei. A inceput sa ma ia tare starea actuala, pe care personal o asmilez frustrarii. Azi nu am chef de nimic. Am scris postul asta preventiv: dispozitia ar putea continua (caz in care va fi seceta pe blog) sau ar putea disparea (ceea ce imi si doresc). Imi pare rau, tocmai aveam niste idei. Poimaine ma deplasez la Bucuresti pentru Anathema. Maine sper totusi sa pot face un preview concertului. *sigh*

See ya soon (in speranta ca in curand voi avea chef de scris),
Mihai

Monolog adresat nimanui

Te-ai gandit vreodata ca nu ma cunosti? Asta pentru ca nu ti-ai dat interesul. Te-ai gandit macar o secunda ca eu poate sunt altfel decat crezi? Mi-e indiferent cum iei asta. Ai fi stiut ca sunt pierdut. Stiu ca aberez. Aberez mult, mai ales pentru varsta mea. Ar fi fost bine daca nu mi-ar fi pasat de parerea ta. Dar imi pasa, stii bine. Ma doare ca ma ataci. Oricum pentru tine este aceeasi chestie. Te iubesc foarte mult. Dar iti inchizi urechile cand zic asta, nu-i asa? N-am plans niciodata dupa tine. Esti foarte ciudata. M-am straduit sa te citesc, dar ai refuzat cu o imensa incapatanare sa te deschizi. Sau poate nu poti face lucrul asta?

Eu voi pleca acum. Mi-ar fi placut sa mai dansam, ultima oara.

Iluzia unei insule (moarte)

Simți valul? Eu da. Mă duce departe. Uite, vezi insula aia? Acolo voi ajunge, sunt sigur. Îmi pare rău, m-am îndepărtat prea mult și nu te mai aud.

Cerul acum e negru complet. Picăturile de apă se confundă cu lacrimile. Ți-am mai zis că îmi place ploaia? Tot timpul uit că tu nu știi nimic despre mine. Insula aia pare departe rău. Mi-ar fi fost mai ușor dacă ar mai fi fost cineva aici. Dar probabil că tu ai complotat împotriva mea, te cred în stare. Și parcă plouă și mai tare, iar insula aia nu se mai vede deloc; ce naiba? Valul se înalță din ce în ce mai tare. Nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt.

Nu îmi place nisipul, mă zgârie pe creier. Am ajuns pe insulă, cred. Miroase bine, a ananas. N-am haine pe mine, asta însă nu mă face să nu fiu fericit. Habar n-am de ce, dar sunt. Ți-am zis că voi ajunge aici. Eu nu cred că te iubesc, draga mea. De ce zâmbesc? Dar de ce nu aș zâmbi? A plouat mult prea mult, acum e soare. Jungla mă cheamă. Păcat că n-ai simțit valul...

Let the music find the answer

Joc primit de la Daiana (thanks >:D<). Ideea e urmatoarea: (numarul melodiilor din player trebuie sa fie unul destul de mare) setati optiunea "shuffle" si dati next, cu titlul piesei aparute raspundeti la intrebare.

Here I go:

Grupa I
1. Cum va simtiti astazi?
R: Self-Obsessed (Paradise Lost)

2. Credeti ca o sa reusiti in viata?
R: Morbid Reality (Therion)

3. Cum credeti ca sunteti vazut de prieteni?
R: Higher than Hope (Nightwish)

4. O sa va casatoriti?
R: You always walk alone (Helloween)

5. Care este melodia care descrie caracterul celui mai bun prieten?
R: Sound Odyssey (Novembre)

Grupa II
6. Care este povestea vietii voastre?
R: Posedat (Trooper)

7. Cum vi s-a parut viata de scoala generala/liceu?
R: Shadow in my Heart (Tarot)

8. Cum poti sa ajungi ceva in viata?
R: Rise and Fall (Ancient Rites)

9. Ce va place cel mai mult la prietenii vostri?
R: Gothic (Paradise Lost)

10. Ce planuri aveti pentru week-end?
R: Mistress for Christmas (AC/DC)

Grupa III
11. Cum merge viata de zi cu zi?
R: A Natural Disaster (Anathema)

12. Cum v-ati descrie bunicii?
R: In a pale moon's shadow (Haggard)

13. Ce cantec o sa puna la inmormantarea voastra?
R: Free like an Eagle (Korpiklaani)

14. Cum va vede lumea din jur?
R: Fara cuvinte (Celelalte Cuvinte)

15. Pe ce melodie ati face striptease?
R: One (Apocalyptica cover)


E fun, chiar daca o intrebare se repeta si unele sunt putin mai aiurea. Mai departe catre Arina, Iulia, Raty, Andrei, Stephen, Sirius, plus restul listei din dreapta. Thanks again :D.

Ploaie

Stătea întins cu ochii aţintiţi spre lună. Mirosul nopţii era special. Nările îi erau încălzite. Era indiferent totuși... A închis ochii, iar mirosul a dispărut. La fel s-a întâmplat și cu sunetul greierilor. Acum doar o imagine mai avea în cap. Era ea.

Amândoi se uitau unul la altul, fără să facă ceva. El tremura, era emoționat. Gândul că s-ar putea să o piardă îl omora. Aștepta cele două cuvinte magice. Câteva lacrimi i s-au scurs pe obraji: nu mai suporta… În cele din urmă, o luă în brațe. O simți lângă el. Inima începea să îi bată din ce în ce mai tare. O ținea strâns, și nu dorea să îi dea drumul. O iubea…

O picătură de ploaie l-a făcut să tresară. Deschise ochii larg. Luna tot acolo era, asemenea greierilor. Părea nedumerit, simțea că lipsește ceva. Se uită în stânga și în dreapta. Da... ea nu era acolo. Golul l-a cuprins.

Inima a început să îi bată normal.

(Septembrie 2oo8, varianta modificata)

Luna Amara, 20 martie, Joy Art Cafe

Incredibil... N-am crezut niciodata ca o trupa romaneasca ma va face sa ma simt atat de bine, ragusit si cu dureri de gat.

Ora 20, ne facem aparitia la Joy Art Cafe. Concertul era programat la 21. Ne cumparam bilete, si mergem sus; jos era rezervat. Cei de la Luna erau deja acolo, faceau repetitii. Shit, suna atat de bine. Am lasat la o parte discutiile si am mers pana jos sa vad cu bat astia tobele. Chitara, bass, tobe... magnific. Chiar magnific. Am stat si m-am holbat la baterist si la bassist. Da frate, am fost hipnotizat, ei erau hipnotizanti. Imediat dupa ce au terminat, m-am tirat sus, inapoi la discutii: bere, concerte, scoala, samd. Bineinteles ca asteptam toti concertul, iar ei stateau la masa si beau bere. Pe la 22 s-au decis sa duca jos :D, hai si noi. Uraa, eram in al doilea rand (dupa prima melodie eram deja in spate). Buna seara si voua! Si au inceput... Prima parte a fost cam soft, in afara de Somn, pe care am zbierat cat m-au tinut plamanii. Spre sfarsit a inceput nebunia. Dupa concert eram ceva de genul "Oh my fucking god, nu aud... cui naiba ii pasa? ROCK ON" :D. Am pastrat traditia de la Haggard si Anathema: dupa concert am ascultat intr-o saptamana Luna Amara cat n-am ascultat pana atunci. Sper sa revina curand. Hail!

Acum imi doresc sa fac rost de bani ca sa merg la Anathema (29 aprilie, Sala Palatului). Daca ratez concertul e ca si cum mi-as rata restul vietii. Cu exagerarile de rigoare...

Al 3-lea copil al Berthei (beta)

Azi mi-am adus aminte de copilarie, inspirat bineinteles de melodia lui Vali Sterian. Nu neaparat de copilaria propriu-zisa, ci de felul in care gandeam atunci. In mintea mea eram un copilas care in curand va creste mare si va fi un adevarat supererou, un invincibil... insa la cel mai superficial mod, desigur. Ce naiba inseamna un accident? Imi imaginam ca o sa pot citi gandurile altora si ma voi putea face invizibil si voi fura bomboane de la magazinul de dupa colt, fara ca ceva rau sa mi se intample vreodata. Uneori ma credeam Batman, dar de cele mai multe ori eram Goku. Il bateam mar pe baiatul care o placea pe fata pe care o placeam si eu. Era foarte puternic, iar lupta era crancena. Eu castigam tot timpul, logic. De ce naiba imi doream sa cresc mare?

Acum, acelasi copil naiv. Acelasi copil care crede ca lumea se invarte in jurul sau si ca odata ce va pasi in "adevarata" lume, va schimba totul. Dar totusi, stiu ca nu va fi asa. Stiu ca voi sfarsi prin a fi si eu sclavul altora. Degeaba zic ca voi face ceea ce imi place in viata, dar voi reusi eu asta? Sunt sigur ca peste 10 ani voi zice despre chestiile astea ca nu pot fi chiar asa, ca trebuie sa imi vad doar de drumul meu si sa accept toate imperfectiunile societatii. Frate, mi-e frica de asta si ca acel "totul va fi bine" va fi doar un cliseu. Poate chiar e mai bine sa nu ma gandesc la toate astea, dar crede-ma ca nu ma pot obisnui. Asta pentru ca nu pot sa trec cu vederea cacaturile din jur. Imi displace faptul ca tot timpul aud prin melodii mesaje care ne indeamna sa fim mai pasatori, dar nici macar ei nu fac ceva in privinta asta, se rezuma la cantat. In cel mai bun caz, voi deveni si eu asa. Sau ma voi confunda si eu prin marea de zombie. Voi fi sclavul banilor, al nenorocitilor de patroni care au bani din burta mamelor lor, al idiotilor de sus. 

*

Voi fi singur, stiu asta. Si acum sunt singur. Am impresia ca toate ideile astea gen "prieten adevarat", "lume perfecta", sunt doar vise ale copilariei. Incep sa-mi dau seama ca "acolo" nu exista nimic. Practic, e doar o jungla. O nenorocita de jungla unde civilizatia capata sensurile unui ideal. In momentul de fata nu ma pot obisnui cu ideea ca voi face si eu parte din toata chestia asta. Uneori, ideea de naufragiat pe o insula pustie nu suna absolut deloc naspa. Totul e mult prea serios. De ce naiba? E naspa sa fii serios, nu intelege nimeni asta? Nu intelege nimeni ca nu va mai conta nimic in momentul cand ajung la 2 metri sub pamant? 
De ce naiba imi doresc sa cresc mare?



Valeriu Sterian - Axioma copiilor

M... m... mu... nimic

Mulțumesc Arina! O leapșă tare drăguță. Încep sa-mi placă chestiile astea :D. Cităm: Pentru fiecare rubrică, răspunsul trebuie să înceapă cu prima literă a prenumelui meu. So, here we go:

1. Nume: Mihai

2. Câteva cuvinte din patru litere: mină, mare, mamă, muie

3. Numele unui băiat: Mircea (în general urăsc numele care încep cu M. în afara de Mihai, desigur)

4. Numele unei fete: Manuela (da, da, știm)

5. O ocupaţie: muzician

6. O culoare: maro

7. Ceva ce o să porţi în viitorul apropiat: mănuși

8. Un nume de mâncare/ingredient: mămăligă

9. Ceva ce găseşti în baie: mare de scoici 8-}

10. Un loc: munte

11. Un motiv pentru întârziere: băi, aș scrie manuela, dar nu vreau să se repete răspunsul; muzică (da doamna profesoară, am întârziat că am avut chef de guță! absent? la revedere)

12. Ceva ce ai urla: MUIE!

13. Un titlu de film: Memento

14. Ceva de băut: Mirinda de portocale :p, no alchoolic drinks tonight

15. Un grup muzical: Moonspell

16. Un animal: mamut

17. Un nume de stradă: Memorandului

18. O marcă de maşină: Merțan

19. Titlul unei melodii: Make it Right (- Anathema)

Concluzie? Până și numele mă trădează :(. Urât...

Leapsa către toți care îmi vizitează blogul, respectiv Iulia, Andrei, Stephen, Ratonu și Sirius (asta ca să mai fiu puțin narcisist 8-}).

PS: dragă Anonim, o să încerc să scriu mai mult :). Thanks for support.

LE: Anonimul ăla e Andrei :(... și eu care speram la o prințesă :-<

Inspiratie my ass

Mi-ar fi placut sa aberez pe tema "internetul in zilele noastre si preaminunata insociabilitate". Nu ma pricep deloc sa fac asta in scris. De cele mai multe ori imi pierd ideile. O singura data mi-a iesit bine, a fost pe tema homosexualilor (al doilea post), si atunci vorbeam (cu voce tare, bre)(da, vorbeam chiar cu mine!). Cand o sa imi dau si eu seama ca scriu pentru mine mai mult? Sunt foarte putini cititori carora le pasa. 2, maxim 6. Si totul impartit la 2. E 11 juma'... ar trebui sa ma duc sa ma culc. Maine vreau sa ma scol devreme, sa fac si dus. Oare o sa fie mai bine maine? Frate, trebuie sa ma lupt... ma dau batut prea repede. Si imi mai lipseste si rabdarea. Astea sunt esentiale. De ce imi tre' o stare de melancolie ca sa pot scrie ceva dragut (nu e cazul acestui post)? In cazul asta, nu mai vreau sa scriu misto niciodata. Si de ce la optionale vor toti sa punem mate? De ce naiba tocmai mate? Mi-e sila de mate deja. Nu vreau sa dau bacul, sper sa nu o fac. Mai bine dau in alta tara. Si iar v-am mancat timpul. Reveniti peste o luna! Daca o sa am scriu ceva interesant, o sa pun un asterix in fata postului. Sa imi zica careva daca are rost. Somn usor!

Fantasy band/album/title

Hmm, e prima data cand primesc o leapsa :">, so, thanks Andrei :*. Trec peste introducere, caci n-am niciun chef.

Treaba voastra:

• - Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
• 
  - Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
• 
  - Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
• 
  - Use Photoshop or similar to put it all together.

Mie mi-a iesit asta:

Uhm, va ajut la "imbinare" daca aveti nevoie, chit ca nici eu nu prea ma pricep. Mai departe catre Arina, Iulia, Cooh.

• 
  
  

Ursuleti si lalele

Incerc sa ies din perioada asta. Dar ce vorbesc? Sunt neputincios. Deci, mai bine zis, astept cu nerabdare sa treaca perioada asta in care trec de la o stare la alta mai repede ca o clipire. Vreau ceva cu care sa imi omor timpul. Poate niste solutii? Bine, caut solutii.

Caut, caut, caut, caut, caut. Am gasit doar tara de origine a Ursuletului Pedo (presupun ca il cunoasteti): 

Lupul si luna

Ma bantuie umbra mea de om reformator. Imi bag pula in vocabularul meu. Iar devin frustrat in privinta asta. Nu reformator, NU. Ma refer la omul ala care se baga peste tot, incercand sa faca un bine. Eu nu ma bag peste tot. Doar cred ca orice om de neschimbat poate fi schimbat. Si vreau sa fac asta. Vreau sa reusesc asta. Cum imi permit eu sa fac treaba asta? Uite asa, imi permit. Pentru ca sunt egoist, si pentru ca am vointa. Si mai ales pentru ca cred ca voi reusi. De ce sa nu reusesc? Si daca nu reusesc, mai incerc. Pentru ca vreau sa ajut. Incredibil de mult. Vreau ca totul sa fie perfect. Da, uite, sunt perfectionist. Si ce daca sunt asa? Ce imi pasa ca e un defect? Eu nu il vad asa. De ce trebuie sa fiu tot timpul in acea majoritate care se supune? Chiar cred ca pot schimba tot, iar un bun exemplu este sistemul din Romania. Nu stiu daca de unul singur, dar chiar cred ca pot. Si de ce sa nu o fac? De ce sa nu imi pese? Pentru ca nimanui nu ii pasa, dar toti se plang ca traim intr-o tara de cacat. Noi o facem de cacat. Ei o fac, pentru ca nu consider ca fac parte din multimea aia. Vreau sa schimb multe. Si nici nu vreau sa se stie de mine. Nu vreau sa se stie ca am existat vreodata. De ce sa se stie? De ce sa renunt la asa zisele "probleme existentiale"? De ce sa renunt sa ma caut? Cautarea e minunata. De ce sa nu fiu cu capul in nori? Iubesc copiii. Aia mici, aia inofensivi. Aia care par oameni. Urasc animalele, adica oamenii. Animalele sunt oameni. Oamenii nu. Ai inteles? Nu? Nu-mi pasa. Mie imi place cum suna, si ma doare in fund de parerea ta. Apropo, de ce sa ma tund? De ce sa ma confund in marea de animale cu parul scurt? Mie imi place asa. Si pentru ca nu-mi place cum arat cu parul scurt. De ce sa invat toate cacaturile care mi se baga pe gat la scoala? De ce sa am note mari? Pentru ce? Nici notele, nici mitocondriile si nici macar logaritmii nu imi raspund la intrebarile astea. Niste eventuale raspunsuri mi s-ar parea, cu siguranta, mult mai interesante. De ce sa imi pese de parerile celor din jur? De ce sa nu iubesc? Imi place sa iubesc. De ce as fi un tocilar in loc sa iubesc? De ce sa nu fac ce vreau cu viata mea? De ce sa imi zica unii si altii ce trebuie sa fac? Stiti ce? Imi fut viata cum vreau. Sunt propria mea curva. Stiu ca, in general, animalele sunt curve futute de alte curve. Eu nu vreau sa fiu futut de alte curve. De ce sunt vulgar? Pentru ca pot. Pentru ca sunt indignat. Pentru ca m-am saturat de cacaturile pe care mi le baga pe gat societatea. Pentru ca societatea, la randul ei, mi se pare un cacat. Pentru ca mi se pare ca traiesc dupa niste reguli care nu duc nicaieri. Si crezi ca suna emo? Si mai crezi ca imi pasa? N-ai decat sa crezi ca asta e o prostie. Si eu cred asta. Totul e o prostie. Una mare, chiar. Si totusi, repet: nu-mi pasa. Stii de ce nu-mi pasa? Pentru ca iubesc viata. Si pentru ca m-am saturat sa vad oameni stresati pe strada cu "zambetele" in pamant. Si pentru ca eu nu vreau sa fiu asa. Nu voi fi asa, pentru ca iubesc.

House of Cards

Vreau sa zbor. DA! Chiar acum. Imi doresc sa zbor. In momentul de fata, sunt singur. Tu, ei, nimeni nu mai exista. Simt doar golul. Dar stii, chiar nu imi mai trebuie nimic. Vreau sa stau intr-un colt. Tocmai ti-am mancat 30 de secunde: credeai ca am scris ceva interesant! Nu. Obisnuieste-te. Ma duc sa ma spal pe cap.

Brillenputztücher (sau cat de sincer poti fi)

Imi intind picioarele cat pot pe canapea. Sunt incredibil de plictisit. Nu stiu cum sa scap de starea asta idioata. Ma urmareste de mai bine de un an. Eh, oricum nu-mi pasa. Cred ca sunt prea plictisit incat sa continui sa gandesc. Vreau sa ascult Ruoska. Imi trezeste amintiri dragute. Meditatii, clasa a VIII-a. He he, ce bine era atunci. Da... acum ma unge pe suflet amintirea acelor zile. Desigur, atunci eram turbat. Revenind la Ruoska: nu stiu de ce nimanui nu ii place formatia asta. Poate finlandeza e prea antipatica. Sau vocea tipului care canta? Eu personal sunt constient ca ascult muzica cel putin ciudata. Nu ma plang. Sper sa ma culc mai devreme azi. Ieri am stat pana la 3 jumate. Plus inca 20 de minute in pat, timp in care am filosofat. Ma gandeam ca a doua zi iar mi se va pune intrebarea aia stupida: ce faci pana la ora aia? Cred ca e cea mai tampita intrebare legata de culcatul tarziu. Vai, ce muie sunt! Nu, dragilor, ma bucur ca intrebati. Cel putin manifestati sentimentul de păsare fata de mine. Ma simt mai bine. Totusi, intrebarea tot cretina ramane. Mi-as aprinde o tigara. Bula, tu nu fumezi! Anumitor persoane le sta bine cu tigara in gura. Le da un anume stil. Par francezi, si imi place asta. Imi plac francezii. Ieri am vazut un film impresionant: Lista lui Schindler. Ma voi interesa mai mult de acest Oskar Schindler. Important e ca neamtul a existat. Si pe deasupra, a castigat un loc important in topul meu cu oameni buni, oameni de la care ai ce invata in viata. Asta e formidabil. Putine persoane intra acolo. Mi-e foame. M-as duce pana in bucatarie. Dragul meu, nu te ridica de pe canapea, stai foarte bine; in plus, stii prea bine ca nu o sa gasesti nimic. Imi urmez sfatul. Stau mult prea bine. Si totusi, parca as dansa.

Cap ou pas cap?

Am spus ca am trecut foarte usor peste. Ca am fost doar o papusa a unei fetite rasfatate, papusa ce a sfarsit in gunoi cat se poate de repede. Acum incep sa ma indoiesc, incep sa am regrete, ma gandesc din ce in ce mai mult la ce s-a intamplat. Pana si atunci am fost cat se poate de sigur ca se va termina precum a inceput, ca un blitzkrieg. Mi-e greu. A fost frumos...

Anul trecut nu mi-ar fi trecut prin cap niciodata. Un vis, sau poate nici atat. Totusi, viata s-a dorit a fi amabila. Sansa, mai bine zis. Totul s-a petrecut, cum am mai spus, foarte repede. Nu imi e usor sa imi amintesc, desi probabil nu mai am niciun sentiment in afara de acela de amintire ?placuta?. La inceput m-am purtat ca un tantalau de primara. N-am avut deloc curaj. Si totusi, am triumfat. Cum? Habar n-am. Oare chiar as fi putut face totul mai bine? 

Promisiuni? Aiurea... totul era perfect. Tot. Absolut tot. Acum regret! De ce? De ce naiba regret? Ar fi trebuit sa injur acum. Da... si sa spun ca m-am ales cu o lectie buna. Halal lectie. Un lucru inca ma doare. Cred ca degeaba mi-am zis in acele momente ca fericirea e scurta. Am profitat cat de mult am putut. Pentru ce? Pentru un cacat. Acum chiar imi pare rau. Nu gasesc un motiv adevarat, doar supozitii. Am iubit pana si minciunile. Si stiam ca e doar o aventura. Stiam...

Exinde

Toti ne propunem cate ceva. In luna asta mi-am facut un fel de cuprins. Well, in principiu obiectivele au ramas aceleasi ca si in anul precedent. Ar trebui sa incep:

• - vreau sa invat sa imi traiesc viata, sa profit de orice moment liber in loc sa frec menta aiurea, da, prefer sa citesc si sa invat ceva decat sa mai vand un jucator in FM;
• - vreau sa ma duc la cel putin 2 concerte mari si sa le traiesc din plin, sa simt ritmul, sa fiu chiar eu muzica;
• - vreau sa invat cat mai multe despre fotografie, actorie si muzica; dispun de toate cele necesare, asa ca trebuie sa ma pun pe treaba;
• - bineinteles, vreau sa imi imbunatatesc modul de a scrie si cel mai important, sa reusesc sa imi asez gandurile;
• - vreau sa scap de gandurile rele, sa trec peste toate prejudecatile, sa ma accept asa cum sunt, sa fiu convins ca perfectiunea este relativa astfel incat eu sa fiu perfect;
  

In mare, cam astea sunt. Desigur, ele se impart inca in n-spe mii de categorii. Mi-as dori ca de maine in 11 luni sa zic "wow, 2009 a fost uber misto". 

Ah, si imi pare rau de nenea ala care vinde popcorn in Piata Sfatului. Are fata de batranel neajutorat. Inca o dovada ca aparentele inseala 8-}.

Incantat de cunostinta

Ma numesc Mihai si sunt amuzant. Salut si tie.

Ma numesc Mihai si o imit bine pe Naomi.

Ma numesc Mihai si vreau sa plec, vreau sa uit de toti, sa fiu necunoscut, sa fiu altcineva.

Ma numesc Mihai si imi place franceza, desi fac germana.

Ma numesc Mihai si ascult Alexandrina Hristov - La femme qui t'aime.

Ma numesc Mihai si imi place sa ma gandesc la viitor.

Ma numesc Mihai si citesc Cosmar de Rodica Ojog-Brasoveanu.

Ma numesc Mihai si scrasnesc din dinti noaptea.

Ma numesc Mihai si port ochelari.

Ma numesc Mihai si sunt semi-narcisist.

Ma numesc Mihai si iubesc pizza.

Ma numesc Mihai si locuiesc in Brasov.

Ma numesc Mihai si imi place sa aprind chibrituri.

Ma numesc Mihai si nu port pijamale noaptea.

Ma numesc Mihai si stau in bloc de 4 etaje.

Ma numesc Mihai si sunt cinefil.

Ma numesc Mihai si beau bere.

Ma numesc Mihai si nu imi este frica de moarte.

Ma numesc Mihai si iubesc orasul in care locuiesc.

Ma numesc Mihai si sunt fan al transportului in comun.

Ma numesc Mihai si am cont pe Last.fm.

Ma numesc Mihai si citesc GSP-ul.

Ma numesc Mihai si paru'-mi este cret.

Ma numesc Mihai si am doar sosete inchise la culoare.

Ma numesc Mihai si scriu frumos.

Ma numesc Mihai si nu beau apa minerala.

Ma numesc Mihai si sunt slab.

Ma numesc Mihai si imi place sa ma plimb.

Ma numesc Mihai si am o diriga noua.

Ma numesc Mihai si caut.

Ma numesc Mihai si Saint.

Ma numesc Mihai si atat.

Teenage bullshit

Ma dispera incredibil de mult senzatia de prizioner. Asta inseamna sa fii indragostit ...fara rost. Amy nu e de ajutor. Eu unul, ma simt incatusat. Poate ma insel. Poate nu e ceea ce cred. Oricum, orice ar fi, m-a doborat. Mi-a disparut narcisismul, la naiba cu asta. Am castigat un joc la Spider Solitaire. Yay. Mi-a mai adus zambetul pe buze. Am mai jucat ieri si n-am castigat. Aberez? Desigur.

Bineinteles ca imi va trece. Teenage bullshit. Well, I should go to sleep. E 24, niet net (nu net). Salutari de la Brasov.

Ma intreb cand ma apuc de posturi serioase.

Injur prea des, din nou. Nu, nu-i nimic rau in asta. Doar niste cuvinte. Nu cred ca voi ajunge in acel loc plin de flacari, smoala si fiinte cu coarne, imbracate in rosu si care au zambet tamp pe fata si mai si rad, in genul "Mwhahahaha". Although, it seems a nice place :-". Neah, imi place mai mult la scoala *cough*. Dupa cum spuneam, pentru mine sunt doar niste cuvinte, insa imi dau o oarecare senzatie de "violenta verbala". Folosirea lor nu mi se pare demna de asa zisul "gentleman". Am zis gentleman pentru ca n-am gasit cuvantul. Imi sta pe limba. Nu, nu, nu, nu gentleman. Cand ma gandesc la "gentleman" imi vin in minte niste englezi retardati. Nu e bine. Ati inteles ce voiam sa zic. Vreau sa fiu cat mai calm. CAT MAI CALM IN PULA MEA.

Luni aflu ce IQ am. Trebuia ieri. Calm... Mda, ala o sa fie momentul 0. ZERO. Si nu, nu va voi zice rezultatul. Puteti sa o luati cum vreti, acum sunt indiferent. Daca scriam cu 10 minute mai devreme poate nu eram atat de indiferent.

Resident Evil Degeneration sux. Ma asteptam la o continuare pentru Extinction. N-am imdb acum. Sper sa fie totusi o continuare. Revenind la Degeneration, nu vad de unde si pana unde o animatie. Nici macar draga de Alice nu era pe-acolo. The Curious Case of Benjamin Button e un must see. Descrierea ramane pe al'data. Acum ma duc la culcare. Somn usor!

Referatele

De 1 ora caut intr-una un referat bun pentru bio. Nu conteaza despre ce. Ma intereseaza doar sa fie bun. BUN!!! Jeez, cer prea mult. Pe Wikipedia am gasit un cacat de 10 randuri despre animalul leu. Unde e internetul cand ai nevoie de el? Cred ca o sa-mi deschid o firma de referate. Muie daca imi furati ideea. Hmm, imi mai incerc norocul pe Wikipedia. Domnul de la Oomph! imi zice ca el e noul Dumnezeu :D.

Tineti-mi pumnii uăi.

LE: Iulia, avansezi un loc pe lista celor cu statuie in Piata Universitatii :D. Iti raman dator!!!!!! Thanks >:D<

Ophiuchus

Am citit postul lui Cornel despre zodii, tipul cu Cuget Empiric din dreapta, si am hotarat sa il analizez putin.

In primul rand, vreau sa te anunt ca ai incurcat putin zodiacul cu horoscopul ala pe care il auzi tu in fiecare dimineata la ProTV sau la radio. Nu te pune nimeni sa crezi vreuna dintre ele. Pe mine ma intereseaza zodiacul, curiozitate mai mult, ceea ce cuprinde caracteristici, samd. Ce zice tanti aia de dimineata, putin imi pasa. E o diferenta, sa stii. Si am zis, curiozitate. Zilele norocoase, precum si pietrele si semnele, sunt relative. O modalitate de entertainment antica. Poti sa-ti aduci aminte cand a aparut acest zodiac.

Fiţi serioşi! Cum naiba să credeţi în Zodiac? Gândiţi puţin logic. Sunt milioane de oameni, poate miliarde cu aceeaşi zodie. Chiar credeţi că aveţi toţi acelaşi viitor? Că o să vi se întâmple în mare aceleaşi lucruri?
Pai gandind logic, aflam ca suntem unici. Unici. 365 de zile si 6,6 miliarde de oameni pe glob. Cu un mic calcul aflam ca sunt 18.082.191 de oameni nascuti intr-o zi din an. Orientandu-ne dupa zodiacul vechi, sunt aproximativ 542.465.753 de oameni intr-o zodie. Imposibil ca ei sa aiba acelasi viitor, cum zici tu. De asemenea, imposibil ca ei sa aiba aceleasi caracteristici. Perfect de acord.

Eu sunt leu cu ascendent in gemeni. Asta inseamna ca sunt orgolios, ambitios, etc ca nu-mi aduc aminte acum. Iti zic sincer ca anumite caracteristici mi se potrivesc. Faptul ca sunt ascendent in gemeni inseamna ca voi invata pe parcurs anumite calitati specifice gemenilor (nu obligatoriu).

Depinde de tine daca vrei sa crezi sau nu. Nu ti se schimba calitatile in functie de zodie si asta stii si tu. Iti dau un singur sfat, pe care eu nu-l urmez, dar fie, ai grija cu cine te certi! Si spun asta pentru ca nu iesi invingator niciodata.

Who's who?

Îmi place să privesc ninsoarea și să îi ascult pe melancolicii de la Anathema. Chestia asta cred că spune multe despre mine. În fond, toate acțiunile pe care le fac vorbesc despre mine. Chiar și cele mai neînsemnate. După cum spuneam, îmi place mult să privesc ninsoarea. Mii de întrebări îmi circulă prin cap, și una parcă foarte des. Cine sunt? Am puterea să încerc să-mi caut răspunsuri, dar tot acolo ajung, la același nu știu, un răspuns rece de altfel, chiar dacă de fiecare dată vin cu argumente noi. Totuși, știu cine, sau mai bine zis, ce eram înainte.

Cine sunt eu? Ce ar trebui să fiu? Unde? Când? Cum? Nu știu.
Visul este realitatea mea. Nu, realitatea mea este un vis. Unde? Într-o lume neexistentă? În concluzie, sunt nimic? Imposibil. Dar totul este un vis. Nimic real. Asta înseamnă că mulțimea vidă există în mine, de asemenea. Sau chiar eu sunt mulțimea vidă? Da, așa e. Sunt nimic.

Eu sunt tot, iar totul sunt eu. Lumea se învârte în jurul meu. Da, sunt soarele sistemului meu solar. Ei sunt planetele. Jupiter, Pluto, Mercur. Marte e aproape de mine.

Acum sunt soare. Înainte ce eram? Poate nimic. Nu se apropia nicio planetă. Nu... eu nu existam. Știu doar că era frig, totul înghețat. Ceață. Nu mi-e dor de acel frig. De fapt, mi-e teamă. Am crescut mult de atunci. Strălucesc. Am învățat cum. Poate. Dacă sunt soare, înseamnă că sunt o stea? Atunci m-am înșelat. Am uitat de galxie, de univers. Dar lumea tot în jurul meu se învârte. Iar Marte s-a îndepărtat.

Nu, n-am aflat. Ninsoarea s-a oprit. Muzica nu mai e pe placul meu. Nu mai am chef să fiu melancolic. N-am chef de nimic. Am atâtea de făcut, de terminat și tot timpul din lume. Probabil voi continua să mă gândesc. Hmm, deci, cine sunt?

Sunt o creație a ta. O adunătură perversă de gânduri, idei și memorii. Îți place să mă șlefuiești. Sunt diamantul tău și mă iubești. Sunt aproape perfect, și tu știi asta. Nu mai există nimeni ca mine. Deja ai uitat că în urmă cu ceva timp nu eram decât o piatra. M-ai ales dintre atâtea. Știai că sunt singurul care poate învăța, singurul care poate ajunge această perfecțiune. Mă iubești și ador asta.

E un răspuns mulțumitor, deocamdată. Mi-a readus zâmbetul pe buze, și cheful, de asemenea. Nu mai are rost să-mi pierd timpul cu întrebări. Nu acum. Chitara îmi face cu ochiul.

Și totuși, cine sunt?

Lux Aeterna

Ninge haotic, abundent. Un dans aiurea al fulgilor. Dans surprins de galbenul pal al felinarelor. ...doi fulgi păreau să se apropie din ce în ce mai mult în timp ce coborau. Lumina îi pozase împreuna, se uneau. Și cădeau împreună. Primul fulg părea că vrea să încetinească coborârea. Îi plăcea. Însă știa că nu va putea să o țină doar așa. Știa că va avea să facă parte din acel tot. Se țineau încrezător. În cele din urmă, au pățit ca și ceilalți fulgi. În fond, nu erau cu nimic mai speciali... Vântul se oprește rar, să-i facă ordine haosului, ...calm. Și totuși, rezultatul e unitar. Tăcerea deplină dădea un sentiment sobru imaginii.

Liniștea a fost spartă. Un om într-un palton negru îndrăzni să deranjeze acest calm haotic. Mergea încet, visa. Odată iubise și el iarna, fulgii, felinarele, frigul, haosul. Acum nu. Nu putea să se gândească la asta, nu iși putea desprinde imaginile cu ea din cap. Auzea doar cum strivea zăpada. ...și vocea ei. Aveau să se întâlnească chiar pe strada asta. Aici se cunoscuseră. Dar nu iși mai aducea aminte prea multe de atunci, căci pentru el conta doar prezentul. Pierduse noțiunea de timp. Viața nu avea capăt. Eternitate. Eternitate. Doar cu ea. Alții nu existau. Iar viața fără ea era la fel de complexă precum mulțimea vidă.

Se oprise și încercă să ridice privirea spre felinar. Iși întoarse capul spre ceea ce părea capătul străzii. ”O iubesc”. Scoase mâna dreaptă din buzunar. Strângea tare o cutiuță roșie. ”Azi o să-mi fac curaj. Știu că pot”. Deși nu era sigur, voia să creadă asta. Se uită din nou la felinar. Ea era peste tot. O vedea în fiecare fulg. Razele galbenului pal erau alcătuite din imaginile chipului ei. Nu mai avea răbdare. Iși mușcă buza. ”Nu mai pot... am nevoie de ea”. Din depărtare se deslușea vag o siluetă. Involuntar, îi apăruse zâmbetul pe față. ”În sfârșit...”. Inima începea să i se zbată în piept. Își simțea pulsul prin tot corpul. Silueta se apropia. Era ea. O aștepta, iar timpul părea să se scurgă din ce în ce mai încet. Fata nu se grăbea. Privirea-i era pierdută. Părea tristă.
- Am venit.
Era blocat. Nu iși putea dezlipi privirea de pe chipul ei. Încercă să deschidă gura și să răspundă: ”și eu te iubesc”. Însă nu putea. Se repezi spre ea și o luă în brațe. O strângea tare:
- Mi-a fost dor... de tine.
Ea zâmbi:
- Dar n-a trecut decât o zi!
Nu iși dorea să răspundă. O îndepărtă încet și își fixă privirea asupra chipului ei. Ceva unic... nu va putea niciodată să-și scoată din minte acel chip. Pe scurt, icoana.
Felinarul se stinse, iar cei doi rămaseră în întuneric.
Profită de lipsa luminii și se îndepărtă de el. Se întoarse cu spatele și începu să plângă. El nu știa ce se întamplă. O întrebă buimac. Cu ochii plini de lacrimi încercă să-i răspundă. Îi era greu. În cele din urma, își răsuci capul spre el, urmându-i restul corpului. Nu îndrăznea să deschidă gura. Știa că ce va urma să zică îl va omorî.
- Îmi pare rău... mă urăsc pentru asta! Nu mai... nu mai putem fi împreuna.
Fata izbucni și mai tare în plâns. O luă la fugă.
Sticla vieții se sparse. Privea în gol. Două dopuri îi închideau urechile. Nu știa unde este, cine este. Mintea-i era goală, dezbrăcata de orice fel de gând. Nu mai avea puterea să se miște.
Felinarul începu din nou să lumineze. Același galben morbid...
Tot ce până cu câteva momente în urmă avea un sens, acum dispăruse. Eternitatea, icoana. Definiția vieții se schimbă brusc. Mintea se resetase. Mii și mii de întrebări, rezumate la una singură: ”de ce?”. Nu mai ningea. Frigul iși făcuse cuib în corpul său. Nu avea nici măcar puterea să resusciteze izvorul lacrimilor. Simți un impuls de energie fulgerător.
- DE CE?

*
Ninge. Ninge calm, într-o ordine neobișnuită. Felinarele luminează strada acum într-un mod strident. Doi indrăgostiți apar în imagine. Iși trăiesc viața din plin, se iubesc. Băiatul îi spune ceva la ureche iubitei. Amândoi încep să râdă.

Pe cealaltă parte a străzii, un bătrân îi privea obsesiv. Avea un chip șters. Nu se putea distinge niciun fel de expresie de pe fața sa. Purta un palton negru, erodat de trecerea timpului. Iși ținea mâinile în buzunar. O mașină îi distrase atenția. Căută din nou acel cuplu. Nu îi mai găsea, iar ninsoarea nu îi era de ajutor. Oftă lung și scoase din buzunar o cutiuță roșie. Aceeași cutiuță. Se uită îndelung la ea. Își mută din nou privirea. De data asta privea în gol. Se pare că în cele din urmă, timpul prinse noțiune. Îi era din ce în ce mai frig. Părea total pierdut. Nu se regăsise niciodată din acea seară. Toată existența sa de până acum se rezumă la câteva amintiri și o întrebare. Acea întrebare.


*
Ninge, ninge, ninge. Alți fulgi, și totuși, același rezultat unitar. Același dans în lumina aceluiași galben, uneori pal, alteori strident. Aceeași stradă, altă iarnă, aceleași amintiri, aceeași întrebare, altă cutiuță... perpetuum mobile...

La multi ani, Eminescu!

Primul sosit, primul servit.

Oamenii sunt haiosi, iar pusi impreuna devine ceva si mai distractiv. Parerile indivizilor se schimba, cu exceptia unuia, care e liderul acelui grup, si nu neaparat voluntar. Dar asta e alta idee, si nu imi doresc sa abordez astfel de teme acum. Ma rog, asta pentru ca mi-am batut capul cum sa fac sa-mi iasa mai bine "opera" pentru festivalul de romana.

Sunt atat de prost dispus. Starea aia asemanatoare frustrarii. Cacat... mi-e cald. Mor de cald, chiar. Si am de invatat la chimie si de facut tema la engleza. Floare la ureche.

Intr-adevar, daca vrei sa faci actorie pe viitor, sau nu numai, trebuie sa uiti ce inseamna orgoliul. Foarte corect. Dar mi se pare stupid sa ii bagi pe gat unui baiat de 16 ani un rol pe care nu si-l doreste, doar ca "actorii mari accepta orice fel de rol". Nu bai, eu nu sunt stergator. Nu avem niciun contract semnat si nu m-as fi dus la Timisoara pentru niste bani. Si domnilor, scuzati-ma, am acceptat provocarea de a-mi da cu parerea despre homosexuali, dar e o cale lunga pana a intra in pielea unuia. Dar daca voi asa ati considerat, foarte bine. Nu-mi pare rau, sincer. Si daca a ajuns o persoana care iubeste viata (sa nu zic altfel), o vede simpla si practic o neglijeaza, care mai si zice ca un copil de 7-8 ani care crede in Mos Craciun e retardat, sa-mi spuna ca nu sunt suficient de serios, e grav. Nu stiu. Pur si simplu, nu stiu.

La multi ani, Eminescu!

Bonjour

Sunt tânăr, doamnă, tânăr
De aceea nu te cred.
Oricât mi-ai spune,
timpul nu-și ascute gheara.
Deși arcașii ceții
spre mine își reped
săgețiile vestirii,
sunt tânăr.
Bună Seara!


Va spun de pe acum ca m-am atasat de voi. Va cunosc de o viata, stiu cine sunteti. Suntem prieteni. Bine ati venit pe blog! Eu sunt Mihai. Desigur, aveti impresia ca ma cunoasteti. Un mare NU, dragilor! Aici e Mihai, nu Saint, sa va fie clar. Aici sunt eu. Acel eu care vrea sa ajunga mare. Nu intelegeti, bineinteles. Am renascut. Sa nu intrebati de motive. Nu exista motive.