31 ianuarie 2009

Exinde

Toti ne propunem cate ceva. In luna asta mi-am facut un fel de cuprins. Well, in principiu obiectivele au ramas aceleasi ca si in anul precedent. Ar trebui sa incep:

  • - vreau sa invat sa imi traiesc viata, sa profit de orice moment liber in loc sa frec menta aiurea, da, prefer sa citesc si sa invat ceva decat sa mai vand un jucator in FM;
  • - vreau sa ma duc la cel putin 2 concerte mari si sa le traiesc din plin, sa simt ritmul, sa fiu chiar eu muzica;
  • - vreau sa invat cat mai multe despre fotografie, actorie si muzica; dispun de toate cele necesare, asa ca trebuie sa ma pun pe treaba;
  • - bineinteles, vreau sa imi imbunatatesc modul de a scrie si cel mai important, sa reusesc sa imi asez gandurile;
  • - vreau sa scap de gandurile rele, sa trec peste toate prejudecatile, sa ma accept asa cum sunt, sa fiu convins ca perfectiunea este relativa astfel incat eu sa fiu perfect;


In mare, cam astea sunt. Desigur, ele se impart inca in n-spe mii de categorii. Mi-as dori ca de maine in 11 luni sa zic "wow, 2009 a fost uber misto". 

Ah, si imi pare rau de nenea ala care vinde popcorn in Piata Sfatului. Are fata de batranel neajutorat. Inca o dovada ca aparentele inseala 8-}.


25 ianuarie 2009

Incantat de cunostinta

Ma numesc Mihai si sunt amuzant. Salut si tie.

Ma numesc Mihai si o imit bine pe Naomi.

Ma numesc Mihai si vreau sa plec, vreau sa uit de toti, sa fiu necunoscut, sa fiu altcineva.

Ma numesc Mihai si imi place franceza, desi fac germana.

Ma numesc Mihai si ascult Alexandrina Hristov - La femme qui t'aime.

Ma numesc Mihai si imi place sa ma gandesc la viitor.

Ma numesc Mihai si citesc Cosmar de Rodica Ojog-Brasoveanu.

Ma numesc Mihai si scrasnesc din dinti noaptea.

Ma numesc Mihai si port ochelari.

Ma numesc Mihai si sunt semi-narcisist.

Ma numesc Mihai si iubesc pizza.

Ma numesc Mihai si locuiesc in Brasov.

Ma numesc Mihai si imi place sa aprind chibrituri.

Ma numesc Mihai si nu port pijamale noaptea.

Ma numesc Mihai si stau in bloc de 4 etaje.

Ma numesc Mihai si sunt cinefil.

Ma numesc Mihai si beau bere.

Ma numesc Mihai si nu imi este frica de moarte.

Ma numesc Mihai si iubesc orasul in care locuiesc.

Ma numesc Mihai si sunt fan al transportului in comun.

Ma numesc Mihai si am cont pe Last.fm.

Ma numesc Mihai si citesc GSP-ul.

Ma numesc Mihai si paru'-mi este cret.

Ma numesc Mihai si am doar sosete inchise la culoare.

Ma numesc Mihai si scriu frumos.

Ma numesc Mihai si nu beau apa minerala.

Ma numesc Mihai si sunt slab.

Ma numesc Mihai si imi place sa ma plimb.

Ma numesc Mihai si am o diriga noua.

Ma numesc Mihai si caut.

Ma numesc Mihai si Saint.

Ma numesc Mihai si atat.

23 ianuarie 2009

Teenage bullshit

Ma dispera incredibil de mult senzatia de prizioner. Asta inseamna sa fii indragostit ...fara rost. Amy nu e de ajutor. Eu unul, ma simt incatusat. Poate ma insel. Poate nu e ceea ce cred. Oricum, orice ar fi, m-a doborat. Mi-a disparut narcisismul, la naiba cu asta. Am castigat un joc la Spider Solitaire. Yay. Mi-a mai adus zambetul pe buze. Am mai jucat ieri si n-am castigat. Aberez? Desigur.

Bineinteles ca imi va trece. Teenage bullshit. Well, I should go to sleep. E 24, niet net (nu net). Salutari de la Brasov.

Ma intreb cand ma apuc de posturi serioase.

Injur prea des, din nou. Nu, nu-i nimic rau in asta. Doar niste cuvinte. Nu cred ca voi ajunge in acel loc plin de flacari, smoala si fiinte cu coarne, imbracate in rosu si care au zambet tamp pe fata si mai si rad, in genul "Mwhahahaha". Although, it seems a nice place :-". Neah, imi place mai mult la scoala *cough*. Dupa cum spuneam, pentru mine sunt doar niste cuvinte, insa imi dau o oarecare senzatie de "violenta verbala". Folosirea lor nu mi se pare demna de asa zisul "gentleman". Am zis gentleman pentru ca n-am gasit cuvantul. Imi sta pe limba. Nu, nu, nu, nu gentleman. Cand ma gandesc la "gentleman" imi vin in minte niste englezi retardati. Nu e bine. Ati inteles ce voiam sa zic. Vreau sa fiu cat mai calm. CAT MAI CALM IN PULA MEA.

Luni aflu ce IQ am. Trebuia ieri. Calm... Mda, ala o sa fie momentul 0. ZERO. Si nu, nu va voi zice rezultatul. Puteti sa o luati cum vreti, acum sunt indiferent. Daca scriam cu 10 minute mai devreme poate nu eram atat de indiferent.

Resident Evil Degeneration sux. Ma asteptam la o continuare pentru Extinction. N-am imdb acum. Sper sa fie totusi o continuare. Revenind la Degeneration, nu vad de unde si pana unde o animatie. Nici macar draga de Alice nu era pe-acolo. The Curious Case of Benjamin Button e un must see. Descrierea ramane pe al'data. Acum ma duc la culcare. Somn usor!

19 ianuarie 2009

Referatele

De 1 ora caut intr-una un referat bun pentru bio. Nu conteaza despre ce. Ma intereseaza doar sa fie bun. BUN!!! Jeez, cer prea mult. Pe Wikipedia am gasit un cacat de 10 randuri despre animalul leu. Unde e internetul cand ai nevoie de el? Cred ca o sa-mi deschid o firma de referate. Muie daca imi furati ideea. Hmm, imi mai incerc norocul pe Wikipedia. Domnul de la Oomph! imi zice ca el e noul Dumnezeu :D.

Tineti-mi pumnii uăi.

LE: Iulia, avansezi un loc pe lista celor cu statuie in Piata Universitatii :D. Iti raman dator!!!!!! Thanks >:D<

Ophiuchus

Am citit postul lui Cornel despre zodii, tipul cu Cuget Empiric din dreapta, si am hotarat sa il analizez putin.

In primul rand, vreau sa te anunt ca ai incurcat putin zodiacul cu horoscopul ala pe care il auzi tu in fiecare dimineata la ProTV sau la radio. Nu te pune nimeni sa crezi vreuna dintre ele. Pe mine ma intereseaza zodiacul, curiozitate mai mult, ceea ce cuprinde caracteristici, samd. Ce zice tanti aia de dimineata, putin imi pasa. E o diferenta, sa stii. Si am zis, curiozitate. Zilele norocoase, precum si pietrele si semnele, sunt relative. O modalitate de entertainment antica. Poti sa-ti aduci aminte cand a aparut acest zodiac.

Fiţi serioşi! Cum naiba să credeţi în Zodiac? Gândiţi puţin logic. Sunt milioane de oameni, poate miliarde cu aceeaşi zodie. Chiar credeţi că aveţi toţi acelaşi viitor? Că o să vi se întâmple în mare aceleaşi lucruri?
Pai gandind logic, aflam ca suntem unici. Unici. 365 de zile si 6,6 miliarde de oameni pe glob. Cu un mic calcul aflam ca sunt 18.082.191 de oameni nascuti intr-o zi din an. Orientandu-ne dupa zodiacul vechi, sunt aproximativ 542.465.753 de oameni intr-o zodie. Imposibil ca ei sa aiba acelasi viitor, cum zici tu. De asemenea, imposibil ca ei sa aiba aceleasi caracteristici. Perfect de acord.

Eu sunt leu cu ascendent in gemeni. Asta inseamna ca sunt orgolios, ambitios, etc ca nu-mi aduc aminte acum. Iti zic sincer ca anumite caracteristici mi se potrivesc. Faptul ca sunt ascendent in gemeni inseamna ca voi invata pe parcurs anumite calitati specifice gemenilor (nu obligatoriu).

Depinde de tine daca vrei sa crezi sau nu. Nu ti se schimba calitatile in functie de zodie si asta stii si tu. Iti dau un singur sfat, pe care eu nu-l urmez, dar fie, ai grija cu cine te certi! Si spun asta pentru ca nu iesi invingator niciodata.

Who's who?

Îmi place să privesc ninsoarea și să îi ascult pe melancolicii de la Anathema. Chestia asta cred că spune multe despre mine. În fond, toate acțiunile pe care le fac vorbesc despre mine. Chiar și cele mai neînsemnate. După cum spuneam, îmi place mult să privesc ninsoarea. Mii de întrebări îmi circulă prin cap, și una parcă foarte des. Cine sunt? Am puterea să încerc să-mi caut răspunsuri, dar tot acolo ajung, la același nu știu, un răspuns rece de altfel, chiar dacă de fiecare dată vin cu argumente noi. Totuși, știu cine, sau mai bine zis, ce eram înainte.

Cine sunt eu? Ce ar trebui să fiu? Unde? Când? Cum? Nu știu.
Visul este realitatea mea. Nu, realitatea mea este un vis. Unde? Într-o lume neexistentă? În concluzie, sunt nimic? Imposibil. Dar totul este un vis. Nimic real. Asta înseamnă că mulțimea vidă există în mine, de asemenea. Sau chiar eu sunt mulțimea vidă? Da, așa e. Sunt nimic.

Eu sunt tot, iar totul sunt eu. Lumea se învârte în jurul meu. Da, sunt soarele sistemului meu solar. Ei sunt planetele. Jupiter, Pluto, Mercur. Marte e aproape de mine.

Acum sunt soare. Înainte ce eram? Poate nimic. Nu se apropia nicio planetă. Nu... eu nu existam. Știu doar că era frig, totul înghețat. Ceață. Nu mi-e dor de acel frig. De fapt, mi-e teamă. Am crescut mult de atunci. Strălucesc. Am învățat cum. Poate. Dacă sunt soare, înseamnă că sunt o stea? Atunci m-am înșelat. Am uitat de galxie, de univers. Dar lumea tot în jurul meu se învârte. Iar Marte s-a îndepărtat.


Nu, n-am aflat. Ninsoarea s-a oprit. Muzica nu mai e pe placul meu. Nu mai am chef să fiu melancolic. N-am chef de nimic. Am atâtea de făcut, de terminat și tot timpul din lume. Probabil voi continua să mă gândesc. Hmm, deci, cine sunt?

Sunt o creație a ta. O adunătură perversă de gânduri, idei și memorii. Îți place să mă șlefuiești. Sunt diamantul tău și mă iubești. Sunt aproape perfect, și tu știi asta. Nu mai există nimeni ca mine. Deja ai uitat că în urmă cu ceva timp nu eram decât o piatra. M-ai ales dintre atâtea. Știai că sunt singurul care poate învăța, singurul care poate ajunge această perfecțiune. Mă iubești și ador asta.

E un răspuns mulțumitor, deocamdată. Mi-a readus zâmbetul pe buze, și cheful, de asemenea. Nu mai are rost să-mi pierd timpul cu întrebări. Nu acum. Chitara îmi face cu ochiul.

Și totuși, cine sunt?

17 ianuarie 2009

Lux Aeterna

Ninge haotic, abundent. Un dans aiurea al fulgilor. Dans surprins de galbenul pal al felinarelor. ...doi fulgi păreau să se apropie din ce în ce mai mult în timp ce coborau. Lumina îi pozase împreuna, se uneau. Și cădeau împreună. Primul fulg părea că vrea să încetinească coborârea. Îi plăcea. Însă știa că nu va putea să o țină doar așa. Știa că va avea să facă parte din acel tot. Se țineau încrezător. În cele din urmă, au pățit ca și ceilalți fulgi. În fond, nu erau cu nimic mai speciali... Vântul se oprește rar, să-i facă ordine haosului, ...calm. Și totuși, rezultatul e unitar. Tăcerea deplină dădea un sentiment sobru imaginii.

Liniștea a fost spartă. Un om într-un palton negru îndrăzni să deranjeze acest calm haotic. Mergea încet, visa. Odată iubise și el iarna, fulgii, felinarele, frigul, haosul. Acum nu. Nu putea să se gândească la asta, nu iși putea desprinde imaginile cu ea din cap. Auzea doar cum strivea zăpada. ...și vocea ei. Aveau să se întâlnească chiar pe strada asta. Aici se cunoscuseră. Dar nu iși mai aducea aminte prea multe de atunci, căci pentru el conta doar prezentul. Pierduse noțiunea de timp. Viața nu avea capăt. Eternitate. Eternitate. Doar cu ea. Alții nu existau. Iar viața fără ea era la fel de complexă precum mulțimea vidă.

Se oprise și încercă să ridice privirea spre felinar. Iși întoarse capul spre ceea ce părea capătul străzii. ”O iubesc”. Scoase mâna dreaptă din buzunar. Strângea tare o cutiuță roșie. ”Azi o să-mi fac curaj. Știu că pot”. Deși nu era sigur, voia să creadă asta. Se uită din nou la felinar. Ea era peste tot. O vedea în fiecare fulg. Razele galbenului pal erau alcătuite din imaginile chipului ei. Nu mai avea răbdare. Iși mușcă buza. ”Nu mai pot... am nevoie de ea”. Din depărtare se deslușea vag o siluetă. Involuntar, îi apăruse zâmbetul pe față. ”În sfârșit...”. Inima începea să i se zbată în piept. Își simțea pulsul prin tot corpul. Silueta se apropia. Era ea. O aștepta, iar timpul părea să se scurgă din ce în ce mai încet. Fata nu se grăbea. Privirea-i era pierdută. Părea tristă.
- Am venit.
Era blocat. Nu iși putea dezlipi privirea de pe chipul ei. Încercă să deschidă gura și să răspundă: ”și eu te iubesc”. Însă nu putea. Se repezi spre ea și o luă în brațe. O strângea tare:
- Mi-a fost dor... de tine.
Ea zâmbi:
- Dar n-a trecut decât o zi!
Nu iși dorea să răspundă. O îndepărtă încet și își fixă privirea asupra chipului ei. Ceva unic... nu va putea niciodată să-și scoată din minte acel chip. Pe scurt, icoana.
Felinarul se stinse, iar cei doi rămaseră în întuneric.
Profită de lipsa luminii și se îndepărtă de el. Se întoarse cu spatele și începu să plângă. El nu știa ce se întamplă. O întrebă buimac. Cu ochii plini de lacrimi încercă să-i răspundă. Îi era greu. În cele din urma, își răsuci capul spre el, urmându-i restul corpului. Nu îndrăznea să deschidă gura. Știa că ce va urma să zică îl va omorî.
- Îmi pare rău... mă urăsc pentru asta! Nu mai... nu mai putem fi împreuna.
Fata izbucni și mai tare în plâns. O luă la fugă.
Sticla vieții se sparse. Privea în gol. Două dopuri îi închideau urechile. Nu știa unde este, cine este. Mintea-i era goală, dezbrăcata de orice fel de gând. Nu mai avea puterea să se miște.
Felinarul începu din nou să lumineze. Același galben morbid...
Tot ce până cu câteva momente în urmă avea un sens, acum dispăruse. Eternitatea, icoana. Definiția vieții se schimbă brusc. Mintea se resetase. Mii și mii de întrebări, rezumate la una singură: ”de ce?”. Nu mai ningea. Frigul iși făcuse cuib în corpul său. Nu avea nici măcar puterea să resusciteze izvorul lacrimilor. Simți un impuls de energie fulgerător.
- DE CE?

*
Ninge. Ninge calm, într-o ordine neobișnuită. Felinarele luminează strada acum într-un mod strident. Doi indrăgostiți apar în imagine. Iși trăiesc viața din plin, se iubesc. Băiatul îi spune ceva la ureche iubitei. Amândoi încep să râdă.

Pe cealaltă parte a străzii, un bătrân îi privea obsesiv. Avea un chip șters. Nu se putea distinge niciun fel de expresie de pe fața sa. Purta un palton negru, erodat de trecerea timpului. Iși ținea mâinile în buzunar. O mașină îi distrase atenția. Căută din nou acel cuplu. Nu îi mai găsea, iar ninsoarea nu îi era de ajutor. Oftă lung și scoase din buzunar o cutiuță roșie. Aceeași cutiuță. Se uită îndelung la ea. Își mută din nou privirea. De data asta privea în gol. Se pare că în cele din urmă, timpul prinse noțiune. Îi era din ce în ce mai frig. Părea total pierdut. Nu se regăsise niciodată din acea seară. Toată existența sa de până acum se rezumă la câteva amintiri și o întrebare. Acea întrebare.


*
Ninge, ninge, ninge. Alți fulgi, și totuși, același rezultat unitar. Același dans în lumina aceluiași galben, uneori pal, alteori strident. Aceeași stradă, altă iarnă, aceleași amintiri, aceeași întrebare, altă cutiuță... perpetuum mobile...

15 ianuarie 2009

La multi ani, Eminescu!

Primul sosit, primul servit.

Oamenii sunt haiosi, iar pusi impreuna devine ceva si mai distractiv. Parerile indivizilor se schimba, cu exceptia unuia, care e liderul acelui grup, si nu neaparat voluntar. Dar asta e alta idee, si nu imi doresc sa abordez astfel de teme acum. Ma rog, asta pentru ca mi-am batut capul cum sa fac sa-mi iasa mai bine "opera" pentru festivalul de romana.

Sunt atat de prost dispus. Starea aia asemanatoare frustrarii. Cacat... mi-e cald. Mor de cald, chiar. Si am de invatat la chimie si de facut tema la engleza. Floare la ureche.

Intr-adevar, daca vrei sa faci actorie pe viitor, sau nu numai, trebuie sa uiti ce inseamna orgoliul. Foarte corect. Dar mi se pare stupid sa ii bagi pe gat unui baiat de 16 ani un rol pe care nu si-l doreste, doar ca "actorii mari accepta orice fel de rol". Nu bai, eu nu sunt stergator. Nu avem niciun contract semnat si nu m-as fi dus la Timisoara pentru niste bani. Si domnilor, scuzati-ma, am acceptat provocarea de a-mi da cu parerea despre homosexuali, dar e o cale lunga pana a intra in pielea unuia. Dar daca voi asa ati considerat, foarte bine. Nu-mi pare rau, sincer. Si daca a ajuns o persoana care iubeste viata (sa nu zic altfel), o vede simpla si practic o neglijeaza, care mai si zice ca un copil de 7-8 ani care crede in Mos Craciun e retardat, sa-mi spuna ca nu sunt suficient de serios, e grav. Nu stiu. Pur si simplu, nu stiu.

La multi ani, Eminescu!

07 ianuarie 2009

Bonjour

Sunt tânăr, doamnă, tânăr
De aceea nu te cred.
Oricât mi-ai spune,
timpul nu-și ascute gheara.
Deși arcașii ceții
spre mine își reped
săgețiile vestirii,
sunt tânăr.

Bună Seara!


Va spun de pe acum ca m-am atasat de voi. Va cunosc de o viata, stiu cine sunteti. Suntem prieteni. Bine ati venit pe blog! Eu sunt Mihai. Desigur, aveti impresia ca ma cunoasteti. Un mare NU, dragilor! Aici e Mihai, nu Saint, sa va fie clar. Aici sunt eu. Acel eu care vrea sa ajunga mare. Nu intelegeti, bineinteles. Am renascut. Sa nu intrebati de motive. Nu exista motive.