proiectul 667

Incerc sa ies din perioada asta. Dar ce vorbesc? Sunt neputincios. Deci, mai bine zis, astept cu nerabdare sa treaca perioada asta in care trec de la o stare la alta mai repede ca o clipire. Vreau ceva cu care sa imi omor timpul. Poate niste solutii? Bine, caut solutii. Caut, caut, caut, caut, caut. Am gasit doar tara de origine a Ursuletului Pedo (presupun ca il cunoasteti): 

Ma bantuie umbra mea de om reformator. Imi bag pula in vocabularul meu. Iar devin frustrat in privinta asta. Nu reformator, NU. Ma refer la omul ala care se baga peste tot, incercand sa faca un bine. Eu nu ma bag peste tot. Doar cred ca orice om de neschimbat poate fi schimbat. Si vreau sa fac asta. Vreau sa reusesc asta. Cum imi permit eu sa fac treaba asta? Uite asa, imi permit. Pentru ca sunt egoist, si pentru ca am vointa. Si mai ales pentru ca cred ca voi reusi. De ce sa nu reusesc? Si daca nu reusesc, mai incerc. Pentru ca vreau sa ajut. Incredibil de mult. Vreau ca totul sa fie perfect. Da, uite, sunt perfectionist. Si ce daca sunt asa? Ce imi pasa ca e un defect? Eu nu il vad asa. De ce trebuie sa fiu tot timpul in acea majoritate care se supune? Chiar cred ca pot schimba tot, iar un bun exemplu este sistemul din Romania. Nu stiu daca de unul singur, dar chiar cred ca pot. Si de ce sa nu o fac? De ce sa nu imi pese? Pentru ca nimanui nu ii pasa, dar toti se plang ca traim intr-

Vreau sa zbor. DA! Chiar acum. Imi doresc sa zbor. In momentul de fata, sunt singur. Tu, ei, nimeni nu mai exista. Simt doar golul. Dar stii, chiar nu imi mai trebuie nimic. Vreau sa stau intr-un colt. Tocmai ti-am mancat 30 de secunde: credeai ca am scris ceva interesant! Nu. Obisnuieste-te. Ma duc sa ma spal pe cap.

Imi intind picioarele cat pot pe canapea. Sunt incredibil de plictisit. Nu stiu cum sa scap de starea asta idioata. Ma urmareste de mai bine de un an. Eh, oricum nu-mi pasa. Cred ca sunt prea plictisit incat sa continui sa gandesc. Vreau sa ascult Ruoska. Imi trezeste amintiri dragute. Meditatii, clasa a VIII-a. He he, ce bine era atunci. Da... acum ma unge pe suflet amintirea acelor zile. Desigur, atunci eram turbat. Revenind la Ruoska: nu stiu de ce nimanui nu ii place formatia asta. Poate finlandeza e prea antipatica. Sau vocea tipului care canta? Eu personal sunt constient ca ascult muzica cel putin ciudata . Nu ma plang. Sper sa ma culc mai devreme azi. Ieri am stat pana la 3 jumate. Plus inca 20 de minute in pat, timp in care am filosofat. Ma gandeam ca a doua zi iar mi se va pune intrebarea aia stupida: ce faci pana la ora aia ? Cred ca e cea mai tampita intrebare legata de culcatul tarziu. Vai, ce muie sunt! Nu, dragilor, ma bucur ca intrebati. Cel putin manifestati sentimentul

Am spus ca am trecut foarte usor peste. Ca am fost doar o papusa a unei fetite rasfatate, papusa ce a sfarsit in gunoi cat se poate de repede. Acum incep sa ma indoiesc, incep sa am regrete, ma gandesc din ce in ce mai mult la ce s-a intamplat. Pana si atunci am fost cat se poate de sigur ca se va termina precum a inceput, ca un blitzkrieg. Mi-e greu. A fost frumos... Anul trecut nu mi-ar fi trecut prin cap niciodata. Un vis, sau poate nici atat. Totusi, viata s-a dorit a fi amabila. Sansa, mai bine zis. Totul s-a petrecut, cum am mai spus, foarte repede. Nu imi e usor sa imi amintesc, desi probabil nu mai am niciun sentiment in afara de acela de amintire ?placuta? . La inceput m-am purtat ca un tantalau de primara. N-am avut deloc curaj. Si totusi, am triumfat. Cum? Habar n-am. Oare chiar as fi putut face totul mai bine?  Promisiuni? Aiurea... totul era perfect. Tot. Absolut tot. Acum regret! De ce? De ce naiba regret? Ar fi trebuit sa injur acum. Da... si sa spun ca m-am ales cu o le