28 iunie 2009

Cap de Radio (Stare, partea I)

Simplitatea e genială pe hârtie. În realitate nu am găsit-o încă. E mult prea complicată.

O să iubesc prima persoana care îmi va zice la mulți ani.

Sunt curios dacă voi reuși să fac ce mi-am propus. Probabil îi voi face cartofii Iuliei mai repede decât aș fi crezut.

Mi-e dor de sfârșitul lui aprilie, 9 februarie și noiembrie. Iar eu trăiesc puțin în trecut. Sau mă rog, trăiam puțin în trecut.

Mă alătur micuței și urăsc adolescența împreună cu ea. Mai e puțin de o săptămână și vin.

Începe să răsară soarele. E 4. Asta îmi aduce aminte de ceva. De mai multe, de fapt.

Nu știu de ce mă gândesc la Brazilia.

Sunt curios dacă voi putea trece peste principiile mele. Nu mai cred în internet și în mess cum o făceam mai demult. M-am ars atunci rău de tot. De-asta ezit. Dar am deschis mai larg ochii și am avut curaj să termin ceva ce trebuia terminat. Acum e mai simplu, fără atâtea necunoscute în problemă. Și totuși, pot pierde ...de tot. Să risc?

Știi, e destul de greu să sari gropile de pe stradă cu rolele. Nici cu bicicleta nu e foarte ușor dacă ele sunt mari iar suspensiile lipsesc. Unele sunt mari și nu se pot ocoli. Important e ca oamenii să-și facă treaba și să le asfalteze, astfel încât atunci când treci a doua oară să nu existe niciun fel de problemă.

26 iunie 2009

Cati cai pot fi inhamati la o caruta?

Mulțumesc Arina.

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
Niciodată, dar așa îmi convenea mie să creadă Lulu.

Barbatii sunt niste porci - R. Ojog-Brasoveanu

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
00:18

3) Verificaţi:
00:20

4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Tricou gri, la fel si blugii.

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Fereastrele de mess; Football Manager 2009.

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Trooper - Cum vreau eu

7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Astăzi, am fost la un ”jam session” la biserica aia ciudată de lângă Teatrul Dramatic.

8) Aţi visat ieri noapte?
Cred că da.

9) Când aţi râs ultima dată?
Acum 2 ore.

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Posterul cu Anathema.

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Bass.

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Filantropica.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Un gândac nașpa. Sunt insectofob.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Tăcerea e de aur.

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Mănânc o felie cu icre.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Ioana.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Mihai. Bine, poate și Aaron.

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da. Anglia și/sau Finlanda.

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
În spatele meu e frigiderul. Servește-te.

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Societatea. (scuze Arina, sunt un bandit)

21) Vă place să dansaţi?
Da și nu.

22) George Bush?
Ăăă, no thanks. Jessica Alba.

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Devil's Diary.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Toți.

17 iunie 2009

Psalm 667

Ma simt mai singur decat m-am simtit ultima data cand am spus-o. A venit randul meu, acum eu am nevoie de voi. E prea tarziu, nu? Imi cer scuze, incep sa-mi dau seama de multe, in primul rand de mine. Voi trece si peste asta, cum am trecut peste toate. Insa poate o sa ma satur de toate, poate o sa spun ceea ce ma deranjeaza, sunt sigur ca ar trebui. Am stat tot timpul sa ii astept pe cei din jur, fara sa-mi dau seama ca nu trebuie. Drumul meu e doar al meu, am facut prea multe opriri.

*
Vacanta inseamna gol, plictiseala, ...moarte, pauza. Imi plac pauzele cand sunt acolo, ca țel. Cand am ceva de facut, sau mai bine zis, cand vreau sa vad pe cineva.

*
Vreau la copac.
Vreau la mare.
Vreau ploi, multe ploi.
Vreau sa scriu despre voi.
Vreau sa se termine.
Vreau inapoi.

*
Avea nevoie de ea, chiar acum. Il enervau momentele cand nu era de gasit. Umbra copacului ii facea cu ochiul, si harpa de asemenea.

02 iunie 2009

Electricity

Morpheus îmi șoptește că e bine, totul e bine. E optimist. Îmi mai spune că el nu a fost niciodată acolo. Se ridică în fața mea și mi-l arată pe Cronos.

Miroase a iarnă. Tot timpul am fost fascinat de ninsoarea lentă și felinarele pale. Îi văd pe cei doi și o frică mă cuprinde. Încerc totuși să fac abstracție de ei. Pășesc ușor, în ritm de vals.

*
Două viori se înalță cu eleganță printre fulgi, invitându-i la dans. În spatele meu simt prezența cuiva. Întorc capul și văd o siluetă trecând printre fulgi în același ritm. Îmi place și mă uit insistent. Se apropie de mine și se oprește cu spatele în fața mea. Râde copilărește și se întoarce:

- Tu? întreb.
zâmbește:
- Da, eu.
- Te cunosc, nu?
- Poate. răspunde scurt, simt că se joacă cu mine.
- Cum te numești?
- Îți spun doar că numele meu începe cu C și m-am născut în Irlanda. Mai mult nu întreba.
Rămân uimit iar ea zâmbește și mai larg.
- Hai să ne jucăm.

Își îndreaptă degetul către mine și îmi dau seama că mă aflu într-alt loc... fără ea. Ciudat... îmi pare cunoscut: știu că în spatele meu se află un orfelinat. Ceața deasă mă împiedcă să îmi dau seama ce e în jurul clădirii. Cobor de pe trepte, în fața mea deslușindu-se siluetele unor copaci.

- Caută-mă!

Mă apropii de pădure și observ o cărare între doi copaci masivi. Trec cu vederea faunul sculptat în ”stâlpul” din dreapta, e opera ei. Intru și urmez cărarea, ascultându-mi instinctul la fiecare bifurcație. Se întunecă afară și începe ploaia. Ating ușor scoarța fiecărui copac. Îi simt prezența din ce în ce mai tare. Uit de toate stările negative și devin exuberant; mai am puțin. Inima începe să-mi bată tare, vrea să iasă din piept.

Nu pot să cred că mă aflu în fața sa. Rămân fără aer...

Țipete în intervale infinite, cu vin roșu. Catifea și transpirație. Electricitate fără priză; vals. 24.

Adorm.

*
Mă simt mai presus decât Zeus însuși. Morpheus e păpușa mea; Cronos mă urăște, vreau să îi demonstrez că sunt puternic. Cel mai puternic.

Ora 23. Ora 23 și jumătate. Ora 24. Ora 24. Ora 24.

*
Deschid ochii și mă ridic brusc. Sunt în fața unui teatru părăsit. Sub măștile gigantice de lângă intrare era un afiș, 24 noiembrie. Se joacă cu mine, știu.

- Nu ai de gând să termini?

- Îți place.

rămân pasiv şi încerc să scot ceva:

- Unde suntem?

- Pui prea multe întrebări ...inutile. Hai, dragule.

Se întoarce cu spatele la mine și urcă grațios treptele teatrului. Privește intens acel afiș și îmi spune:

- Îți place teatrul?

- Să zicem că da, de ce?

- Uite cum facem, nu mai pui nicio întrebare și ai încredere în mine.

Tac. Îi accept jocul și încerc să profit.

- Hai înăuntru.

Merg în spatele ei. Trecem printr-o sală mare, după care intrăm în sala de teatru. Pocnește din degete iar candelabrele se aprind. Urcă pe scenă și îmi face semn să mă grăbesc.

- Dansezi? întreabă într-un mod adorabil.

Dau din cap că da și zâmbește. Face semn pianului iar clapele acestuia încep să se miște armonios. Se apropie de mine și începem să ne mișcăm. Închide ochii; rămân aprinse doar candelabrele ce luminează scena. Închid și eu ochii și simt cum nu mai am nimic sub picioare. Zburăm; muzica devine mai intensă.

Urlete, tensiune, gravitație zero. Electricitate.Cascadă infinită. Lună plină. Marte retrograd și iar urlete. 24.

Morpheus își face loc în capul meu. Mă simt învins.

*
Stă la capătul docului și privește în larg. E îmbrăcată într-o rochie albă. Mă duc înspre ea. Se aud doar valurile și pașii mei înceți.

- Trebuie să te întorci, îmi spune.

- Pot sta, dacă vrei.

zâmbește ușor.

- Nu e după mine. Și eu voi pleca imediat.

- De ce? Ai putea sta. Am putea sta. Uite...

mă întrerupe:

- Da, așa e.

Oftez. Am intrat cu adevărat în jocul ei iar acum nu vreau să ies.

- Te pot întreba ceva?

- Sigur, ce anume? se folosește de același zâmbet.

- Te voi mai vedea?

începe să râdă; recunosc că sunt naiv.

- Bineînțeles. Uite, ne putem întâlni aici. Ce zici?

Dau din cap ca un copil. Începe să râdă și se îndepărtează de margine. Pare să vrea să zică ceva, însă se răzgândește. Se întoarce cu spatele și începe să pășească.

*
Mă întorc cu fața spre mare. Se întunecă brusc. Valurile își cresc intensitatea; totul devine agitat, până și eu. Sunt frustrat, nervos; ard. Simt cum un pumnal îmi străpunge spinarea și ceva se prelinge pe spate. Nu mai reușesc să înghit durerea și încep să urlu. A câștigat.


Vivat Cronos!

24.