Fereastră (Stare, partea a V-a)

I would just live these days over and over. Îmi va fi dor, chiar îmi va fi. Într-un fel melancolic, mă simt genial, simt că sunt important și că viața mea este și va fi genială. Nu sunt capabil să viitoricesc, nici să visez. Trăiesc în prezent, și e ceva! Sunt viu, ffs!

E ciudat să îți dai seama că și ceilalți oameni respiră, să simți că nu îi poți decât iubi. Pentru prima oară am simțit asta în general. Iar ura față de copii nu o pot percepe, deși știu că există astfel de (ne)oameni.

Și revin asupra revelației din tren. Știi, pun pariu cu tine, viață, că voi ajunge acolo unde nu a ajuns nimeni. Eu nu sunt fiul tău, te reneg. Sunt tânăr, doamnă, tânăr!

*

Later

E puțin aiurea când încerc să scriu între stări. Mă rog, concluzia e aceeasi, trăiți-vă viața, în pana mea. Dacă aș putea, v-aș scuti de toate căcaturile (da, idioților, niște căcaturi în fond), m-aș descurca eu cu ele, văd că voi nu sunteți în stare. Nu sunteți în stare nici să apreciați ce aveți. Aruncați calendarele, ceasurile, nu vă lăsați dominați de timp. Timpul e pus acolo doar pentru a vă fute. Dacă vreți, Dumnezeu l-a pus acolo să vă testeze credința.

*

Viața nu se blochează niciodată într-un punct, ea curge încontinuu. Perfectul nu e greșit, însă poate atinge cote ireale; astfel blocajul e doar în capul nostru.