Skit

Panică, frică, lene, emoții ciudate, orice fel de slăbiciune umană de care mi-am propus să scap de atâtea ori! Există ca și cum ar conta cu ceva în întreaga-mi existență, ca și cum Cronos nu va șterge cu buretele tot... acum sau mai târziu! Căci, nici măcar nu trebuie să fie în final ca să nu mai conteze. Zău. Și mai mult decât atât, e suficient să nu existe vreun fel de legătură cu situația în sine, că... dispare.
Și în același timp, cu aceeași motivație, de ce țin să dau nume în jur, să creez atât de multe lucruri, să povestesc, să mă nasc, să mor, să privesc peste umăr, să dispar și iarăși să mor - repetat? De ce îmi mai pasă? Mai bine găsesc scurtături peste chestii care n-au niciun sens. Și așa pornesc... În cele din urmă, vom fi aici și mâine și de fiecare dată, într-o formă sau alta.
Restul reprezintă micul nostru secret pe care îl vom avea mereu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Biserica de Lemn

Destroying this highway