Ți s-a întâmplat să îți spui că nu o sa faci un anumit lucru în viață și să-ți scape? Și să fii dezamăgit de tine după...
Uite, mă urăsc pentru asta. Mi-am repetat-o de vreo 6-7 ani, și aproape că am jurat că nu voi face acel lucru... și totuși... pula mea. Mă simt ca ultimul om, repet, mă urăsc enorm pentru asta, pentru că am cedat. Grav e că era după mine, puteam să zic nu de la bun început, să îmi ascult eul. Îmi poate explica cineva? Eu nu mă simt în stare. Poate și exagerez, însă eu nu am voie să fac asta! Nu sunt eu! Unde e cel genial, cel care are tot timpul situația sub control, cel care știe totdeauna ce face? De ce a greșit tocmai el?
Nu am nici măcar o scuză. NU AVEAM VOIE SĂ GREȘESC. NU EU. NU ACUM. NICIODATĂ. Mi se pare imposibil, sincer. Am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit.
AM GREȘIT.
Toti facem greseli la un moment dat, mai multe sau mai putine. Nu conteaza cantitatea ci ce faci ca sa le repari.
RăspundețiȘtergereAcum spune-mi, te poti ierta?
Cu toti mai cedam uneori. Chiar in fata noastra. Nu putem face totul perfect, nu putem fi mereu la fel de calculati si de corecti... Nu trebuie sa te pedepsesti pentru asta. Nu trebuie sa te desconsideri. Trebuie sa ai incredere ca n`o vei mai face.
RăspundețiȘtergereFă-o de câte ori poți. Nu există vină.
RăspundețiȘtergere