Magie

Sunt negru
Aici, acum.
Lumină?
Oribtoare,
neagră.
Oglinzi și sulițe
Ale câinelui negru.
O melodie proastă,
Una bună și încă două proaste.

Iarbă verde,
Cărți și pietre
albastre, galbene și verzi.
Bere pe fund.

Mă numesc negru
Îmi place roșu
Și cânt
magie.

To have and not to have

De azi ma voi schimba. De data asta e diferit. Simt asta.
*
Ma simt singur, poate chiar sunt. Stiu, va am pe voi. Dar voi aveti viata voastra. 
*
Am peste 20 de chestii scrise. Am fost mandru de mine dupa ce am terminat de numarat, chiar si pentru 1 minut, dar a contat. Si ieri am fost mandru de mine, ba mai mult, ieri a durat mai mult.
Noapte buna.

Si inca ceva, stiu ca scriu frumos. Atat.

Complexitate

Mi-e foame. Mă gândesc mult, prea mult, la mutare. Mi-e greu să iau o decizie, de fiecare dată intervine ceva. Știu că deja a trecut mult timp de când mă chinui să zic DA, MĂ MUT sau invers, dar ăsta sunt eu, analizez fiecare detaliu când vine vorba de decizii mari. Azi mă disprețuiesc. Poate tot timpul. Sunt foarte frustrat, fără legătură cu ce am spus mai înainte. Fiind cinstit, consider că am potențial (cum o zicea și Teo), la modul că pot ajunge mare. În momentele mele optimiste, ajung la concluzia că e mai bine să rămân la mate-info, pentru că voi continua să îmi pun mintea la contribuție (cineva a avut grijă să-mi dea de înțeles că cei de acolo sunt niște papagali (nu, nu tu, cititorule)). Oricum, cred că dacă voi rămâne, aș avea de câștigat pe viitor, da, voi avea mintea mai structurată. În zilele pesimiste... eh, în zilele astea probabil sunt mai realist: ”ăia” nu sunt chiar așa cum mi-au fost descriși, iar dacă rămân aici voi sta cu morcovul în fund la fiecare lucrare de mate, fizică și mai nou și info. Asta înseamnă minte structurată? Nu sunt sigur, dar am văzut că opusul gândirii logice se numește gândire analitică. În cazul ăsta, nu e mai bun un echilibru? Dacă mă mut acolo, ce naiba, uit să gândesc logic? Gândirea analitică va complota împotriva celei logice? Uneori mai am niște mici înțepături care îmi povestesc cât de mișto ar fi să ajung profesor de info. În cazul ăsta trebuie să rămân. Daaar trebuie și matematică, pana mea, și (se citește pe silabe:) nu îmi pla-ce. Referitor la ce am zis mai sus, de ce la ȘS nu aș putea avea de câștigat pe viitor? Indiferent de decizia pe care o voi lua, nu voi urla în stânga și în dreapta că am fost prost când am făcut alegerea; cel mult voi ofta zicând că ”asta e, atunci așa am crezut că e bine”. 

Sunt un prost, un mare prost. 
Între timp am și mâncat.

Rapid 370, Bucuresti N. - Brasov

'Seara! Urechile-mi sunt infundate iar de-abia acum incep sa simt vraja de dupa concert. For-mi-da-bil! Dar imi voi spune umila parere putin mai incolo. In momentul asta imi este afectata personalitatea... o banala calatorie cu trenul si putina socializare. Domnule C., am citit despre dvs. pe wikipedia, asa cum mi-ati spus. (Oamenilor, pun pariu ca voi nu ati calatorit niciodata cu un om important 8-}) Am invatat multe, multumesc. Pare ciudat faptul ca 3 ore intr-un tren te pot afecta destul de mult. 
M-am simtit mic, asta probabil din cauza umilintei la care am fost supus. Un mic dus rece pentru a-mi aminti faptul ca sunt naiv, ca am pareri puerile despre viata in general. Nu stiu daca e bine sau nu. Spun ca toate astea imi dau de gandit caci pana acum eram fixat pe ideea ca e naspa sa cresti mare. Si totusi, nici nu admit ca e ok. Trebuie sa gandesc.
Poate voi avea ocazia sa vorbesc mai detaliat despre toate chestiile astea. Acum sunt obosit. 

Desigur, tot am impresia ca m-ati subestimat.

PS: poate sunt bolnav. In cazul asta, sunt de acord ca oamenii nebuni sunt adevarate genii.

Adio, generale!

Urmeaza o pauza lunga, al naibii de lunga. Sper sa ploua/sa ploaie (amandoua imi suna aiurea, desi cica sunt corecte), poate voi avea parte de niste inspiratie (mh, atunci e vremea mea). Poate nu neaparat inspiratie, dar am nevoie de o stare anume. Vara sunt lenes. Mai lenes ca de obicei. A inceput sa ma ia tare starea actuala, pe care personal o asmilez frustrarii. Azi nu am chef de nimic. Am scris postul asta preventiv: dispozitia ar putea continua (caz in care va fi seceta pe blog) sau ar putea disparea (ceea ce imi si doresc). Imi pare rau, tocmai aveam niste idei. Poimaine ma deplasez la Bucuresti pentru Anathema. Maine sper totusi sa pot face un preview concertului. *sigh*

See ya soon (in speranta ca in curand voi avea chef de scris),
Mihai

Monolog adresat nimanui

Te-ai gandit vreodata ca nu ma cunosti? Asta pentru ca nu ti-ai dat interesul. Te-ai gandit macar o secunda ca eu poate sunt altfel decat crezi? Mi-e indiferent cum iei asta. Ai fi stiut ca sunt pierdut. Stiu ca aberez. Aberez mult, mai ales pentru varsta mea. Ar fi fost bine daca nu mi-ar fi pasat de parerea ta. Dar imi pasa, stii bine. Ma doare ca ma ataci. Oricum pentru tine este aceeasi chestie. Te iubesc foarte mult. Dar iti inchizi urechile cand zic asta, nu-i asa? N-am plans niciodata dupa tine. Esti foarte ciudata. M-am straduit sa te citesc, dar ai refuzat cu o imensa incapatanare sa te deschizi. Sau poate nu poti face lucrul asta?

Eu voi pleca acum. Mi-ar fi placut sa mai dansam, ultima oara.

Iluzia unei insule (moarte)

Simți valul? Eu da. Mă duce departe. Uite, vezi insula aia? Acolo voi ajunge, sunt sigur. Îmi pare rău, m-am îndepărtat prea mult și nu te mai aud.

Cerul acum e negru complet. Picăturile de apă se confundă cu lacrimile. Ți-am mai zis că îmi place ploaia? Tot timpul uit că tu nu știi nimic despre mine. Insula aia pare departe rău. Mi-ar fi fost mai ușor dacă ar mai fi fost cineva aici. Dar probabil că tu ai complotat împotriva mea, te cred în stare. Și parcă plouă și mai tare, iar insula aia nu se mai vede deloc; ce naiba? Valul se înalță din ce în ce mai tare. Nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt.

Nu îmi place nisipul, mă zgârie pe creier. Am ajuns pe insulă, cred. Miroase bine, a ananas. N-am haine pe mine, asta însă nu mă face să nu fiu fericit. Habar n-am de ce, dar sunt. Ți-am zis că voi ajunge aici. Eu nu cred că te iubesc, draga mea. De ce zâmbesc? Dar de ce nu aș zâmbi? A plouat mult prea mult, acum e soare. Jungla mă cheamă. Păcat că n-ai simțit valul...